Seline Maria s-a nascut la 24 de saptamani. Medicii nu-i dadeau sanse la viata, insa fetita puternica a venit pe lume hotarata sa traiasca. Seline Maria a venit pe lume la 24 de saptamani. Nimeni nu-i dadea sanse de supravietuire, insa fetita s-a agatat de viata cu manutele ei firave si a reusit sa depaseasca toate asteptarile. De la 570 de grame, in aproape 4 luni a ajuns sa cantareasca 2700 de grame. E o fetita frumoasa, mancacioasa, o adevarata luptatoare.
Cuprins:
Seline Maria inca este internata in spital. Se fac 4 luni de cand micuta este in ingrijirea medicilor, insa starea ei de sanatate este buna. Crinuta, mama Selinei, face naveta. Nu au fost locuri in spital, iar mamica mai are acasa o fetita de 1 an si 9 luni care are nevoie de ea. Crinuta asteapta cu nerabdare sa isi poata lua fetita acasa. Sa isi cunoasca surioara si sa simta caldura din casa parintilor.
Crinuta nu a avut niciun fel de problema la prima sarcina. A doua sarcina a fost cu gemeni
Crinuta a vrut sa aiba copii de varsta apropiata. Din acest motiv, la scurt timp dupa venirea pe lume a primei fetite a decis sa ramana din nou insarcinata. Nu a durat mult pana sa obtina un test de sarcina pozitiv. A mers la control.
Avea deja 8 saptamani de sarcina si nu mica i-a fost mirarea cand doctorul a vazut ecografic doi bebelusi. Crinuta era insarcinata cu gemeni. Din nefericire, bucuria mamicii nu a durat mult. Unul dintre bebelusi se oprise din evolutie la 6 saptamani.
Pana in saptamana 23 de sarcina, lucrurile au decurs fara probleme. In acea saptamana au inceput sa apara sangerarile. Crinuta a mers la spital unde a fost tinuta pe tratament o saptamana. La 24 de saptamani si 4 zile durerile s-au intetit, sangerarile au inceput sa fie abundente si s-a declansat nasterea. Aceea a fost ziua in care a venit pe lume Seline Maria.
Seline Maria s-a nascut la 24 de saptamani. Povestea unei fetite puternice, spusa de o mama curajoasa, Crinuta:
„O fetita puternica hotarata sa traiasca. Dragi mamici, sa va spun prin ce am trecut in urma cu 3 luni, in data de 25 noiembrie 2019. Eram insarcinata in 5 luni jumatate. Eram internata la Spitalul din Sighet, cu sangerari, iar in data de 25 am intrat in travaliu.
Tin minte ca era o zi de luni. La ora 09:00 mi s-a rupt apa și la ora 11:00 am nascut o fetița de 700 de grame care a scazut la 570 grame. Nimeni nu ne-a dat nici o speranța ca o sa traiasca. La 24 de saptamani și 4 zile era numit avort spontan.
Era in stare critica și toti ne spuneau ca nu o sa treaca de 48 de ore, insa a fost o minune și a trecut cu bine. Dupa cele 48 de ore am fost transportate la Cluj, la Spitalul Județean de Urgenta. Si medicul de pe elicopter ne-a spus ca nu sunt șanse sa ajunga in viata, dar a ajuns și acolo cu bine.
A trecut o saptamana și medicul de acolo a spus sa aducem un preot sa o boteze ca e posibil sa nu reziste ca e prea micuța. Au fost momente ingrozitoare. Credeam ca mi se duce pamantul de sub picioare, insa cu ajutorul lui Dumnezeu și cel al medicilor am reusit sa trecem si peste acea incercare.
Vezi si: O mama isi tine pentru prima data la piept copilasul prematur VIDEO | Demamici.ro
Au fost multe momente grele, dar incet am trecut peste ele. Este grea si asteptarea, ca nu stii ce iti aduce noaptea, ziua urmatoare. Iti era si frica sa mergi la Terapie Intensiva Neonatala ca nu stiai ce aveau sa iti spuna medicii.
Iti era și frica sa intrebi daca a mai luat in greutate. Iti era frica sa intri acolo când auzeai aparatele cum suna. Era greu sa te uiti la cate fire avea acolo și cand ii vezi privirea, era greu sa stii ca nu o poti lua in brate si ca poti doar sa o privesti cate 5 minute din 3 in 3 ore prin incubator.
Au fost momente si momente de frica, de bucurie. Va spun sincer, nici nu ma gandeam ca o sa mi se intample mie asa ceva, sa ajung sa nasc mai devreme cu 3 luni, sa ajung sa simt o teama cum nu am simtit niciodata.
La inceput de luna martie ar fi trebuit sa o nasc, dar Dumnezeu a avut alte planuri pentru mine si tot cu ajutorul Lui, am trecut și peste asta și fetița e bine. Are 2700 grame si o cheamă Seline Maria. E o grasuta si mananca mult și speram cat de repede sa venim acasa.
Vreau sa le multumesc din tot sufletul celor care au fost, sunt și ne vor fi mereu alaturi. Atat pot sa spun: nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eu. E un moment groaznic sa ti se spuna ca copilul tau nu va trai, dar uite ca Dumnezeu exista și e mare.
Si datorita lui am avut și am forta sa trec peste aceasta grea incercare si am doua minuni in viata mea.”
