Mi-a sugerat sa ma internez seara, in acea zi de 10 octombrie, pentru ca pe 11 ea pleca in concediu si ca sa fie sigura ca e totul in regula, sa stau in spital. M-am dus acasa, mi-am facut bagajul si seara am mers sa ma internez. Tensiunea era tot mare si incepusem sa am semne ca trebuia sa nasc. Eliminam dopul gelatinos deja. Eram fericita.
Tin sa mentionez ca nu mi-a facut nimeni nicio ecografie cand m-am internat, ca doar mi se facuse dimineata…(dezinteres total). Am spus la toata lumea ca am semne ca se apropie sorocul, dar nu m-a bagat nimeni in seama. Mi-au facut o injectie cu un cocktail de no-spa si nu mai stiu ce..
La cateva ore, am vomitat (ca niciodata, in jet) si apoi m-am linistit. La 6 ore, in spital, ne chema sa ne ia pulsul copiilor. La ora 00:00 fetita mea avea BCF-urile 154 de batai. A doua zi, pe 11 octombrie, la 06:00 avea 132 de batai/ min. Am intrebat asistenta daca este normal si mi-a zis ca pana in 120 sunt ok. Mi-a facut iar injectia cu cocktail-ul si am plecat linistita in salon.
La ora 09:00 a venit medicul de garda la vizita. Mi-a zis ca urmeaza sa fac o ecografie, i-am spus si ei ca am semne ca trebuie sa nasc (din nou nu m-a luat nimeni in seama). La 11:00 am plecat spre ecograf si acolo am constatat ca a mea fetita era oprita din evolutie.
In 5 ore copilul meu s-a stins si nu am avut habar si nu am avut ce sa fac. M-au grabit sa iau o decizie… cum sa nasc. Eu nu am putut lua decizia singura. Mi-am asteptat sotul. Pana a venit, pana m-am linistit, au trecut 2 ore. M-au operat in seara aceea.
Pe biletul de externare scrie ca mai aveam un hematom proaspat format, cordonul ombilical sub 30 de cm (lucru care nu mi s-a spus nici macar o data de catre medicul meu) si nod pe cordon.
Copilul meu nu mai poate fi adus inapoi, indiferent a cui e vina…”
Cu toate ca a trecut printr-o experienta traumatizanta, Gabriela nu a renuntat la gandul de a fi mama. Isi doreste sa ramana din nou insarcinata si spera din suflet ca de aceasta data totul va fi bine. Ce-i drept acum, dupa ce fetita i-a murit sub privirile medicilor e mai sceptica si mai putin increzatoare in sistemul medical romanesc. Cine nu ar fi? 🙁
Citeste si:
