Ce simte o femeie insarcinata care urmeaza sa-si aduca bebelusul pe lume intr-un moment istoric: „Sunt trista!” „Am mers la control singura, astazi. Am inregistrat bataile inimii bebelusului nostru pentru ca Ben sa le poata auzi. Nu a putut sa ma insoteasca din cauza circumstantelor. M-am uitat in ochii doctorului si el in ochii mei. Au urmat niste zambete stangace. M-a intrebat cum rezist in perioada asta. I-am raspuns printr-o intrebare: „Dar dumneavoastra, cum rezistati?”
Simteam ca in cabinet era o atmosfera extrem de incarcata. Din doua in doua minute foloseam dezinfectantul. Atat eu, cat si doctorul eram stresati. Totul s-a desfasurat greoi si complet nenatural.
De indata ce am ajuns in masina, lacrimile au inceput sa se rostogoleasca pe obrazi.
Ce simte o femeie insarcinata care urmeaza sa-si aduca bebelusul pe lume intr-un moment istoric: „Sunt trista!”
Sunt trista pentru femeile insarcinate, ca si mine, care sunt nevoite sa treaca singure prin toate astea.
Sunt trista pentru bunica care nu isi poate vedea primul nepot.
Sunt trista pentru mama care nu poate sa tina mana fiicei sale in maternitate atunci cand e atat de speriata si cand are atata nevoie de mama ei.
Sunt trista pentru tatii care rateaza momentele unice din timpul sarcinii, care nu isi pot insoti sotiile la controale, care nu pot asculta bataile inimii copiilor lor.
Sunt trista pentru surorile care vor deveni matusi, dar care nu pot fi acolo sa-si vada nepoteii in primele clipe dupa nastere si nici dupa… pentru cine stie cat…
Sunt trista pentru cei mai buni prieteni care nu pot sa vina in vizita, sa ne aduca flori si cadouri si care au asteptat 9 luni sa vada micuta faptura care urma sa ne intregeasca familia.
Sunt trista pentru femeile care devin mame pentru prima data si care sunt trimise acasa mai repede, atat de nesigure, intrebandu-se cum se vor descurca fara ajutor din partea celor dragi.
Sunt trista pentru parintii de prematuri. Doar unuia dintre ei i se permite accesul la faptura plapanda pe care au adus-o pe lume.
Totul se schimba atat de repede…
Toate precautiile si toate standardele noi sunt de inteles, dar asta nu le face mai putin devastatoare si mai putin dureroase. Ne umbresc cele mai frumoase zile din viata.
Astazi ma voi pune sa ma odihnesc si imi voi lua si gandurile cu mine. Nu ma voi lupta cu ele. Le voi evita asa cum voi ignora si realitatea pe care viitoarele mamici sunt nevoite sa o traiasca zilele acestea.
Nimeni nu stie ce ne rezerva viitorul, insa sper din suflet ca Cel in mainile carora ne sta soarta ne va ajuta pe toti sa trecem peste aceasta perioada sumbra din vietile noastre.”
