Bebelușul i-a murit în burtică. Confesiunea dureroasă a unei mame. O sarcină aduce multă fericire în sânul unei familii. Împlinire, bucurie, speranță emoție. Dar ce ne facem când mult așteptata minune din viețile noastre pleacă înainte de ao cunoaște, de a o putea ține în brațe?
Foarte multe femei trec prin această cruntă durere de a pierde sarcini avansate. Ai aflat sexul bebelușului, i-ai simțit mișcările, i-ai pregătit camera și hainuțele, însă în loc de bucuria unui nou început te alegi cu o durere greu de exprimat în cuvinte.
Numai o femeie care a trecut prin acest gen de suferință poate cunoaște gândurile unei mame care s-a întors de la maternitate fără puiul mult dorit.
Bebelușul i-a murit în burtică. Confesiunea dureroasă a unei mame
„Asta sunt eu la o săptămână postpartum și la 3 săptămâni. Nu știu de ce mi-am făcut pozele astea, poate ca să-mi amintească de faptul că am trecut de cea mai neagră perioadă din viața mea. Privirea mea din cea de-a doua poză mă urmărește de fiecare dată când mă uit la ea.
Bineînțeles că nimeni nu te pregătește pentru perioada postpartum după o pierdere de sarcină. E și normal. De ce ar face-o cineva? Cine se gândește la asta? Este cel mai mare coșmar al unei gravide. Unul dintre cele mai dureroase lucruri, fizic vorbind, este să te doară brațele de atâta dorință de a-ți ține la piept copilașul și de a-l legăna.
La ce să te aștepți când dai piept cu imprevizibilul:
- O aversiune față de corpul tău și mai ales față de cicatricea de la cezariană.
Să simți mișcările din burtă chiar și după ce bebe nu mai e poate fi absolut devastator. - Dureri imense în brațe
- Laptele care curge
- Frânturi din momentele în care te-au anunțat de moartea bebelușului tău
- Probleme cu somnul
- Sa fii întrebată câte săptămâni ai (oamenii presupun că dacă ai burtă, înăuntru trebuie să fie un bebeluș. Nu-și dau seama de durerea prin care treci)
Sunt doar câteva dintre emoțiile și obstacolele fizice prin care amfost nevoită să trec în perioada de după pierderea sarcinii. Este foarte important să știi că aceste impedimente, oricât de dureroase ar fi, sunt temporare.
Găsește speranță și pozitivitate în lucrurile mărunte din viața ta precum cafeaua de dimineață, o plimbare după-amiază, mângâierea animăluțului tău. Ia lucrurile ușor…
Fii blândă cu tine și nu te grăbi să revii la „normal”. Acceptă suferința prin care treci și acceptă ajutorul și dragostea persoanelor din jurul tău.
Elvis ar fi avut 11 săptămâni ieri. În timp ce îți ofer aceste sfaturi, mi le dau încă o dată și mie. Pentru toate mamele care au trecut prin așaceva, vă regăsiți?”
