Două cezariene în mai puțin de doi ani. Una în România, cealaltă în Torino. Descriere comparativă. Denisa este o tânără mamă care în mai puțin de 2 ani a adus pe lume doi copilași, doi băieței. Ambii au venit pe lume prin cezariană. Băiețelul mai mare, acum în vârstă de 1 ani și 5 luni, a fost născut la „Spitalul Județean de Urgență Sf. Ioan cel Nou Suceava”, iar cel mic într-un spital din Torino, Italia.
Denisa ne-a împărtășit povestea celor două nașteri, două operații la distanță mică, în două sisteme medicale diferite.
Două cezariene în mai puțin de doi ani. Una în România, cealaltă în Torino. Povestea Denisei
„Având în vedere că a trebuit să nasc într-o altă țară, unde limba nu mi-e cunoscută, aveam o oarecare teamă de necunoscut și de cum va fi nașterea. La 39 de săptămâni și 2 zile am avut operația de cezariană, din motive medicale.
În ziua respectivă, de dimineață de când m-au internat mi s-au luat analize de sânge și mi-au fost monitorizate bătăile inimii copilului, apoi am așteptat în salon până a doua zi când a urmat operația.
La fel ca în România, nu am avut voie să mănânc începând de la miezul nopții. În ziua operației mi s-au monitorizat din nou bătăile inimii copilului, iar apoi a urmat operația. Emoțiile mă copleșeau, însă asistentele m-au încurajat că va fi totul bine și așa a și fost.
Anestezia este în coloană, rahianestezie. Față de România, nu am simțit nimic când mi-a fost făcută injecția în coloană, iar sonda a fost pusă sub efectul anesteziei, astfel nu am simțit niciun discomfort. În România mi-au pus sonda fără anestezie, fapt ce a fost destul de neplăcut.
In câteva minute am auzit glasul băiețelului meu și m-au cuprins instant un amalgam de emoții de fericire și grijă: „Cum e? Câte kg are?” Mi s-a răspuns imediat, iar după ce a fost curățat mi l-au arătat și l-au pus lângă obrazul meu vreo 5 minute, timp in care s-a oprit din plâns și am putut să-i simt pielea de catifea și mirosul divin, specific unui bebeluș.
Apoi mi l-au luat și l-au arătat tăticului care a fost nevoit să aștepte pe hol din cauza condițiilor impuse de pandemia de covid. După ce au închis operația, m-au dus într-o cameră lângă sala de operație, unde mi s-au administrat calmante și am stat cam o ora sub supravegherea lor.
Apoi am ieșit, partenerul m-a văzut după operație vreo 10 minute, apoi am fost dusă în salon. Recuperarea, din punctul meu de vedere, a fost ușoară. Nu pot să zic că nu a fost dureroasă, dar a fost suportabilă.
Spre seară, când m-am dezmorțit mi-au adus și bebele pentru vreo 20 de minute, timp în care am putut să „ne cunoaștem mai bine” și l-am luat în brațe și am încercat sa-l alăptez.
Dar, pentru că efectul operației și al anesteziei nu trecuse complet, asistentele au luat bebelușul pe tot parcursul nopții. La fel s-au întâmplat lucrurile și în România, în cazul primei cezariene.
Spre deosebire de România, unde a doua zi a venit un consultant in alăptare și mi-a arătat poziția corecta de atașare a bebelușului la san și mi-a oferit diferite sfaturi, aici, în Italia nu am avut un consultant. Probabil, fiind al doilea copil poate nu au considerat necesar.
Condițiile din spital au fost foarte bune. Într-un salon erau maximum două persoane, ceea ce a fost minunat pentru că este mai intim și mult mai odihnitor decât cu multe persoane în salon.
Baia este în salon, duș cu apă caldă și produse de igienă oferite de către spital pentru lăuzie. La fel și pentru Bebeluș, se oferă scutece. În România, toate aceste consumabile le-am cumpărat și le-am avut cu mine în bagajul cu care m-am prezentat la meternitate.
Bebelușului i-au fost făcute diverse controale de către pediatru și mi s-a oferit o agendă cu vaccinurile care trebuie efectuate, diverse sfaturi despre cum e să fii o proaspătă mămică și despre cum să alăptezi bebelușul sau cum să-i oferi lapte praf și cât trebuie. Și următoarele controale pe care acesta trebuie să le facă.
În concluzie, condițiile nașterii în Italia sunt foarte bune, personalul este atent, totul este foarte îngrijit și curat, iar mâncarea de asemenea putea fi aleasă în funcție de ce doreai din meniu. Totul era pus în caserole și totul era foarte igienic.
Comparativ cu România, pot să spun, cu fericire, că nu sunt prea mult deosebiri. Și în România, condițiile la ora actuală sunt foarte bune. Asta în spitalul unde am născut eu, în Suceava.
În urmă cu un an și 5 luni, la prima cezariană, cea din România, am ales să stau într-o rezervă, am avut televizor în cameră, baia la fel, patul care avea comandă la butoane, aer condiționat. Dar și în celelalte saloane am văzut că erau televizoare și baia la fel era în cameră, însă în salon stăteau câte 4 persoane.
Și in România personalul a fost foarte atent și s-au comportat exemplar pot spune. Mâncarea a fost bună, însă nu puteai să alegi meniul.”
Daca doriti sa va impartasiti povestea nasterii, sub toate aspectele fie ele pozitive sau negative, ne puteti scrie pe adresa de e-mail demamici@gmail.com sau pe pagina de Facebook De mamici.
