Interviu cu Dr. Dana Zaciu, medic primar Neonatologie – Cum este experiența părinților care aduc pe lume copii prematuri în perioada pandemiei? Aducerea pe lume a unui copil este una dintre cele mai mari și frumoase minuni de care corpul omenesc este capabil. Odată cu venirea pe lume a noului membru al familiei vin la pachet împlinirea și fericirea de nedescris de a deveni părinți.
Cuprins:
Dragostea necondiționată se instalează în primele secunde în care miroși creștetul plin de feromoni al mânuței de om care timp de 9 luni a cunoscut protecția din mediul uterin. Rămâi surprins de puterea celor câteva kilograme de iubire pură, iar fragilitatea lui, a bebelușului tău te înduioșează și te sperie în același timp. În cazul bebelușilor născuți prematur, toate se înmulțesc. Și grija și dorința de a-l proteja și dragostea necondiționată și sentimentul de neputință văzându-i gingășia și fragilitatea.
Din fericire, există buni profesioniști, medici care și-au dedicat viața salvării și îngrijirii nou-născuților. Există oameni precum doamna doctor Dana Zaciu care zi de zi își dovedesc calitatea de a fi om, pe lângă meseria pe care o practică cu dăruire. Într-o perioadă dificilă, cea a pandemiei, provocările prin care trec părinții care aduc pe lume copilași prematuri sunt și mai mari. Dana Zaciu, medic primar şi şef secţie Terapie Intensivă Neonatală la Spitalul Regina Maria Băneasa, ne-a vorbit în exclusivitate despre experiența părinților de prematuri în pandemie.
Interviu cu Dr. Dana Zaciu, medic primar Neonatologie – Cum este experiența părinților care aduc pe lume copii prematuri în perioada pandemiei
1. În prezent, în plină pandemie, în ce condiții își vizitează părinții bebelușii internați la terapie intensiva? Cu ce diferă vizita acum, în comparație cu felul în care era înainte de această perioadă?
Dr. Dana Zaciu: În momentul de față vizitele în terapie intensivă sunt rezervate mamelor internate în spital, ce au parcurs pașii unui triaj ce include test PCR negativ pentru SARS-CoV-2. Scopul este protejarea nou-născuților aflați în terapie intensivă care se găsesc oricum într-un moment dificil și vulnerabil al vieții lor.
Înaintea apariției pandemiei, ambii părinți puteau vizita de două ori pe zi bebelușii, în intervale stabilite, în funcție de activitatea în terapie intensivă, în încercarea de a interfera cât mai puțin cu manevrele medicale: recoltări analize/ evaluări ecografice sau radiologice/ administrarea tratamentelor.
2. Însoțitorii nu au voie să intre în spital la controalele din timpul sarcinii. Tații nu își văd copiii decât la externare. Cum stau lucrurile în cazul bebelușilor născuți prematur, spre exemplu în cazul unui copil care are nevoie de mai mult de o lună de spitalizare? Tatăl nu îl poate vedea deloc de la naștere până la externare? Dar vizitele mamei? Sunt mai limitate ca frecvență și ca timp petrecut cu nou-născutul?
Dr. Dana Zaciu: Este o perioadă dificilă pentru toată lumea, dar este într-adevăr poate momentul cel mai potrivit de a ne gândi la binele și siguranța nou-născuților din terapie intensivă.
După perioada imediat premergătoare nașterii, în care mamele rămân câteva zile în spital și pot vizita terapia intensivă, păstrăm legătura cu ambii părinți telefonic și îi contactăm prin video-call-uri, de două ori pe zi sau oricând este nevoie de comunicarea unor informații/ situații speciale.
În cadrul acestor video-call-uri părinții își pot vedea nou-născuții și primesc date referitoare la evoluția acestora. Mamele comunică cu tații în același fel atâta timp cât sunt internate.
3. Relația cadrelor medicale cu părinții a fost mai tensionată în ultimul an din cauza restricțiilor impuse?
Dr. Dana Zaciu: In majoritatea cazurilor am avut o foarte buna colaborare cu parintii care au inteles ca masurile impuse sunt menite sa protejeze bebelusii si personalul de terapie intensiva, ambele categorii fiind extrem de pretioase, chiar daca si-ar fi dorit un contact direct cu nou-nascutii. Au fost si situatii in care a durat ceva mai mult si a fost nevoie de constructia unei relatii de inceredere ca parintii sa inteleaga ca suntem de aceeasi parte a baricadei si dorinta noastra coincide cu a dansilor si anume sa ducem acesti bebelusi fragili in siguranta catre casutele lor.
4. Cum s-a schimbat viața dumneavoastră în calitate de cadru medical la terapie intensivă în contextul pandemiei? Cum v-ați adaptat? Care vi s-a părut cea mai mare provocare în această perioadă?
Dr. Dana Zaciu: Regulile de asepsie într-o terapie intensivă neonatală nu s-au schimbat prea mult, însă a fost nevoie de o vigilență sporită în a efectua un triaj eficient al personalului și al mamelor. Dificultatea a venit din anxietatea sporită a tuturor: personal și pacienți, legată de posibilitatea de a se infecta cu SARS-CoV-2.
Am făcut față cu brio acestei încercări prin testarea extensivă și stabilirea unor circuite separate și clare atunci când nu se cunoștea statusul unei paciente sosită în urgență la spital. Chiar și în această situație, lucrurile se clarifică rapid deoarece mamelor li se efectuează test rapid la internare.
Interviu cu Dr. Dana Zaciu, medic primar Neonatologie – Cum este experiența părinților care aduc pe lume copii prematuri în perioada pandemiei
5. Este mai gravă infectarea unui prematur cu SARS-CoV-2, în comparație cu infectarea unui bebeluș născut la termen? Care sunt riscurile? V-ați confruntat cu un astfel de caz?
Dr. Dana Zaciu: Nu am avut un astfel de caz în terapie intensivă, cu siguranță datorită măsurilor mai aspre de vizitare, testărilor frecvente ale personalului, a vigilenței crescute. Am trimis pentru testare și izolare la domiciliu a oricărui membru al personalului medical la cel mai mic semn care ar fi putut avea semnificația clinică a unui debut de infecție cu SARS-CoV-2, și deocamdată ne-a reușit.
Am avut însă probleme cu nou-născuți la termen care s-au externat sănătoși și la 10-14 zile de la extenare au fost expuși la SARS-CoV-2 la domiciliu cu membrii pozitivi ai familiei.
Doi dintre aceștia au necesitat internare într-un spital suport și unul dintre ei intubație și ventilație mecanică. Așa că, pare că, în ciuda a ceea ce se credea inițial și anume că populația pediatrică e mai protejată sau nu face forme severe, nou-născuții se încadrează și ei în populația cu risc.
În ceea ce privește prematurii care au majoritatea deja o patologie (și de multe ori pulmonară) nu cred că ar avea o evoluție favorabilă, dimpotrivă, mă aștept la un prognostic rezervat și sperăm să nu ne confruntăm cu astfel de cazuri și să rămânem eficienți în prevenție.
6. Ce mesaj le transmiteți părinților care aduc pe lume un copil prematur sau cu afecțiuni grave care necesită spitalizare la terapie intensivă, în această perioadă a pandemiei? Ce considerați că trebuie să știe neapărat?
Dr. Dana Zaciu: Părinții care au copiii la terapie intensivă trebuie să știe că suntem permanent preocupați de siguranța acestora, că încercăm să le fim alături și să le comunicăm cât mai bine posibil evoluția nou-născuților. Și poate cel mai important ar fi să înțeleagă că trebuie să facem un front comun, sprijinindu-ne reciproc astfel încât să depășim cu bine aceste vremuri complicate.
7. Care a fost cazul care v-a impresionat cel mai mult de când practicați această meserie? Povestiți-mi puțin despre el.
Dr. Dana Zaciu: Mă impresionează mereu puterea acestor mici suflete mari, hotărârea cu care luptă cot la cot cu noi și suferința părinților care se simt neputincioși în fața efortului imens pe care îl fac acești nou-născuți.
Sunt multe cazuri care mi-au rămas în suflet și ar fi poate nedrept față de relația extraordinară pe care am clădit-o cu micuții pacienți și cu părinții acestora să aleg.
Vă pot spune despre Denis, primul caz de hernie diafragmatică operată la noi în spital, când dintr-o evoluție extrem de complicată și greaoie a răsărit un înger de copil, și despre ultimul caz exceptional, Ion, un prematur de 29 săptămâni, îngrijit și ventilat timp de 3 luni, externat la patru luni, la care am încercat ca ultimă resursă de salvare terapia cu celule stem.
În ambele cazuri drumul a fost anevoios, dar cu cât a fost lupta mai grea, cu atât mai mare bucuria la momentul succesului.
8. Care a fost cel mai mic bebeluș pe care l-ați îngrijit în secția de terapie intensivă de la Regina Maria? Se întâmplă să țineți legătura cu anumiți părinți și să vedeți evoluția copiilor care v-au fost pacienți?
Dr. Dana Zaciu: Cei mai mici au fost niște gemenuți de 680 g, externați după o lungă perioadă de spitalizare.
Da… rămânem în contact cu majoritatea dintre ei și ne bucurăm foarte tare să îi vedem cum cresc și se transformă cu fiecare etapă.
Unii dintre aceștia au inițiat un grup de părinți cu copii în terapie intensivă care s-a transformat într-o comunitate de sprijin și colaborare. Din când în când se adună și ne fac surprize, evenimente la care vedetele sunt prichindeii foști prematuri.
9. Multe femei cu risc de naștere prematură sau cu diferite probleme asociate sarcinii se orientau spre maternitățile de stat din cauza concepției că în momentul în care apar complicații mama și copilul sunt transferați oricum. Cât de actuală este o astfel de gândire? Este pregătită maternitatea Regina Maria să trateze cazuri grave? Există aparatura necesară pentru a oferi suport bebelușilor născuți foarte prematur? De la câte săptămâni de sarcină primiți o gravidă spre internare, în cazul unei nașteri premature?
Dr. Dana Zaciu: Sunt multe maternități de stat cu personal foarte bine pregătit. Secția noastră de terapie poate acomoda orice vârstă a prematurității, atât din punct de vedere al pregătirii personalului, cât și al echipamentelor și ne putem mândri cu experiența multor ani de gestionare a cazurilor complexe .
Nu transferăm decât patologia malformativă cardiacă sau la cererea părinților când costurile ridicate ale terapiei intensive le depășesc posibilitățile financiare.
10. Când un nou-născut ajunge în secția de terapie intensivă neonatală? Cu ce probleme de sănătate se nasc acești bebeluși?
Dr. Dana Zaciu: Nou-născuții ajung în terapie intensivă atunci când nu se pot hrăni, nu respiră eficient, prezintă malformații congenitale, iar lista patologiei neonatale poate continua, dar în general necesitatea de terapie intensivă înseamnă un grad de dependență: de hrănire parenterală, monitorizare funcții vitale, ventilație mecanică, administrare de medicație, transfuzii.
Pe lângă patologia de prematuritate care poate însemna: detresă respiratorie, enterocolită ulcero-necrotică, hemoragii cerebrale, convulsii. Ajutorul nostru este acordat oricărui tip de patologie neonatală.
Uneori mai glumesc, în încercarea de a liniști mamele speriate de tot ce se întâmplă în terapie intensivă, le arăt aparatura, le explic cu ce ne sprijină fiecare lucru și apoi le spun că trebuie încet și cu răbdare să ajungem la câștigarea „independenței” de toate ajutoarele astea exterioare.
11. Care este cea mai mare satisfacție în meseria pe care o practicați? Îmi puteți da un exemplu de caz care v-a făcut să vă simțiți împlinită în plan profesional?
Dr. Dana Zaciu: Cea mai mare satisfacție e să vezi descrețite și senine frunțile părinților și să îi vezi pe prichindei cum capătă aripi, chiar dacă uneori la externarea lor simțim că pleacă cu o bucățică din sufletul nostru.
Fiecare caz iți dă împlinire sufletească și profesională.
De curand, cel mai mult am simțit împlinire în cazul lui Ion. Am încercat ceva complet nou, și a funcționat. Este vorba de folosirea celulelor stem mezenhimale din gelatina cordonului ombilical, cu ajutorul cărora am reparat un plămân grav afectat, cu șanse mici de supraviețuire, cu șanse mari de sechele severe.
Rezultatul a fost excepțional. Am făcut o echipă imbatabilă cu părinții, echipa de neonatologie și nu în ultimul rând cu echipa de la Banca de celule stem condusă de d-na Dr. Magda Dulughiac și am reușit să aplicăm pentru prima dată în România terapie regenerativă cu celule stem unui nou-născut prematur cu bronhodisplazie severă. A fost un parcurs dificil și laborios, cu multe emoții și asteptări, dar a meritat tot efortul.
