Realitate de mamă: îmi plănuiesc viața în funcție de programul de somn al bebelușului meu. Nu îmi amintesc cu exactitate prima dată când copilul meu a dormit pentru ultima dată la prânz. Nu-mi amintesc când am tras pentru ultima dată draperiile, i-am dat sticluța cu lapte, i-am pus trupușorul micuț pe pat și m-am furișat afară din cameră, având pentru mine două ore pline, binecuvântate și binemeritate.
Realitate de mamă: îmi plănuiesc viața în funcție de programul de somn al bebelușului meu
Știu doar atât – ca multe alte lucruri din maternitate – a fost o ultimă dată și eu nu mi-o pot aminti.
Pentru că, șocant, exact când mă simțeam mai rău și mai extenuată din cauza bebelușei din burtică, primul meu născut a renunțat la somnul din timpul zilei. Fără niciun avertisment. Așa, dintr-o dată, după amiezile au început să se prelungească la nesfârșit până la finalul zilei când mă chinuiam să pun toddler-ul la somn.
La început am refuzat să cred că așa ceva se întâmplă, însă oricât mă chinuiam ea nu voia să mai doarmă ziua. Să fiu mamă a devenit și mai greu și Doamne, cât de dor îmi era de cele două ore de liniște din mijlocul zilei!
Când am născut cel de-al doilea bebe, somnurile de peste zi au devenit obsesia mea. Da, sunt acel tip de mamă, mama care își planifică viața și timpul în funcție de somnurile copilului. Nu este întotdeauna ușor, cu atât mai mult cu cât am și un preșcolar care are nevoie să mă implic în activitățile specifice. Când bebele avea trei somnuri pe zi, aveam suficient timp să petrecem împreună.
Acum, planific încontinuu să fiu sigură că bebele își respectă orele de somn. Cât timp doarme spun nu întâlnirilor de joacă, prietenelor care vor să vină la cafea, la prânz sau vizitatorilor de orice fel. De asemenea, când nu este ora de somn evit să o plimb mult în cărucior, evit drumurile lungi cu mașina astfel încât să nu adoarmă. În schimb, optez pentru mersul în parc, jocul în grădină sau înot.
Adevărul este că, fie că vrem să recunoaștem sau nu, somnurile copilului sunt cele care stabilesc programul unei mame. De asemenea, aceste somnuri sunt esențiale pentru sănătatea noastră mintală. Le găsim ca un fel de refugiu. Când sunt nou-născuti și dorm mai mereu, mamele au timp să se recupereze fizic și psihic după efortul prin care au trecut pentru a-și aduce pruncii pe lume.
Când încep să le apară dinții, în timpul somnului de peste zi, mamele au timp să se refacă după nopțile nedormite. Pe măsură ce mai cresc și încep să meargă, somnurile sau somnul de peste zi reprezintă o pauză de la ritmul haotic și nevoia de a fi mereu cu ochii pe omulețul plin de energie.
Când ceilalți au nevoie de mine și nu pot fi acolo din cauză că nu pot strica programul de somn al copiilor, mă simt vinovată. Când nu pot să merg la întâlniri cu prietenii, mă simt rău. Când fetița mai mare mă imploră s-o duc în parc, dar nu pot din cauză că surioara ei mai mică trebuie să doarmă, mi se rupe inima. Dar, totodată, îmi dau seama că această perioadă a somnurilor din timpul zilei se va termina.
Îmi dau seama că într-o zi va fi ultimul ei somn din timpul zilei, la fel cum a fost și în cazul fetiței mai mari. Și atunci voi vrea să-mi amintesc toate ritualurile noastre – felul în care capul ei micuț se potrivește perfect între umărul și capul meu, felul în care își mișcă maxilarul când bea sticluța de lapte, felul în care perișorul ei fin îmi gâdilă nasul. Felul în care își pune un picior peste mine și strânge în brațe păturica cu iepurași. Felul în care îmi spune adormită: „noapte bună, mami!”…
Îmi va fi dor de toate aceste lucruri așa cum mi-a fost dor de liniște și de timpul pentru mine atunci când somnurile de peste zi au devenit o parte din trecut.
FOTO: Marisa Brown
Vezi si: Ce inseamna sa fii mama in 15 fotografii sincere! Fata nevazuta a maternitatii | Demamici.ro
vezi si: Un tata nu e babysitter sau „ajutor”. Tatal e parinte | Demamici.ro
