Povestea unui geniu tech „aruncat” de părinți la naștere, ca pe un gunoi. Astăzi are 31 de ani și e milionar: „Nu lăsați circumstanțele vieții să vă definească.” Freddie Figgers avea doar 9 ani atunci când a primit în dar primul lui computer. Era destul de învechit și nu mergea prea bine, însă acela avea să fie momentul în care micul Freddie avea să dezvolte o pasiune uriașă pentru tehnologie și misterele ei.
Cuprins:
Astăzi, la vârsta de 31 de ani, este inventator, antreprenor și milionar în tehnologie, un viitor pe care nimeni nu l-ar fi prevăzut, ținând cont de începutul lui în această lume.
„Nu lăsa circumstanțele din viața ta să te definească”, este sfatul pe care Freddie Figgers îl oferă ori de câte ori are ocazia.
La vârsta de 8 ani și-a întrebat tatăl cum a fost ziua în care el s-a născut, iar răspunsul nu l-a mai uitat niciodată.
„Mi-a spus: „Uite, o să ți-o spun direct, Fred. Mama ta biologică te-a aruncat, iar eu și Betty Mae nu am vrut să te trimitem la orfelinat, așa că te-am adoptat, iar tu ești acum fiul nostru”.
Freddie a fost găsit abandonat lângă o ghenă de gunoi într-o zonă rurală din Florida.
„Când mi-a spus toate aceste lucruri, m-am gândit: „Ok, deci am fost ca un gunoi.” Și asta m-a făcut să mă simt nedorit. Însă tatăl meu adoptiv și-a pus mâna pe umărul meu și mi-a spus: „Ascultă, să nu lași asta să-ți stea în cale vreodată”.”
Nathan Figgers și Betty Mae Figgers duceau o viață modestă într-o comunitate rurală din Quincy și aveau amândoi puțin peste 50 de ani, atunci când l-au adoptat pe Freddie.
Au avut grijă de mulți copii pe parcursul vieții lor, iar Freddie a ajuns în casa lor când avea doar două zile de viață. În acel moment au decis să îl adopte, să-l îngrijească și să-l iubească ca pe copilul lor.
Lucrurile nu au fost ușoare, nici măcar după ce Freddie a primit siguranța unui cămin. Dincolo de iubirea părinților adoptivi, povestea lui era ușor de cunoscut într-o comunitate mică de oameni. Ceilalți copii îl necăjeau strogându-l „Băiatul de la ghenă” și făceau multe alte comentarii răutăcioase.
Primul computer pe care l-a avut l-a găsit la un magazin second-hand
„Există o veche vorbă: „Gunoiul unuia este comoara altuia”, iar computerele mereu m-au fascinat. Mereu mi-am dorit un model Gateway, dar la acea vreme nu ne puteam permite.”
Într-o zi, a ajuns cu tatăl lui la un magazin second-hand, acolo unde au găsit un computer Macintosh pe care au reușit să-l negocieze la prețul de 24$.
Freddie era deja pasionat de toate mașinăriile electrice din casă: radio, alarme de ceas sau aparate VCR.
Macintosh-ul pe care și-l cumpărase nu era într-o formă prea bună: „Toată atenția mea era acaparată de acest computer. L-am desfăcut, m-am uitat la el, am putut să văd toate acele circuite care nu funcționau. Am luat din piesele vechi ale aparatelor de radio și le-am adaptat pentru computer. După vreo 50 de încercări, Macintosh-ul s-a aprins. În acel moment mi-am dat seama că vreau să îmi petrec toată viața lucrând cu tehnologia”.
Avea 12 ani atunci când ingeniozitatea lui a început să fie remarcată și de alții. La un club de la școală, în timp ce restul copiilor se jucau, el se ocupa cu reparația computerelor stricate din școală.
Într-o zi, directorul școlii, care era și primarul orașului, i-a chemat pe Freddie și părinții lui la primărie.
„Când am ajuns la primărie, mi-a arătat toate aceste computere împachetate, cred că erau vreo 100 și mi-a spus că are nevoie să fie reparate”.
Așa avea să câștige Freddie primii lui bani. În fiecare zi, după școală, mergea la primărie și se ocupa de computere, fiind plătit cu 12$ pe oră. Însă pe Freddie nu banii îl motivau, ci faptul că avea ocazia să facă ceea ce îi place.
La vârsta de 15 ani se gândea deja să-și înființeze propria lui companie tech și să abandoneze școala.
„Toți din jurul meu credeau în educație, muncă, pensionare și îmi doream să rup acest lanț, să fac lucrurile diferit”.
Business-ul creat de Freddie creștea de la o zi la alta, până când o veste avea să îl dărâme: Nathan, tatăl lui adoptiv, a fost diagnosticat cu Alzheimer, iar boala evolua rapid.
Bărbatul uita de multe ori unde se află, ieșea din casă fără să se încalțe cu pantofii și avea nevoie mereu să fie supravegheat. Acest lucru l-a inspirat pe Freddie să creeze una dintre primele lui invenții cu adevărat profitabile.
„Am luat pantofii tatălui meu, am făcut o tăietură în calapod, am construit un circuit cu un speaker de 90 megahertz, un microfon, conectat la laptopul meu.
Toate astea se întâmplau înainte să existe Google Maps. Puteam în acel moment să apăs pe un buton pe laptopul meu și să spun: „Tata, unde ești?”, iar vocea mea să se audă în pantoful lui, iar el să-mi spună: „Fred, nu știu exact unde mă aflu””.
În acel moment, Freddie putea să-și urmărescă tatăl, printr-un sistem GPS integrat în pantoful lui, iar apoi să meargă după el.
Când avea 24 de ani, tatăl lui a murit.
„M-a sfâșiat de durere. Nu mi-am dorit decât să-l fac fericit”.
La scurt timp după, Freddie și-a vândut invenția pentru suma de 2,2 milioane de dolari.
„Experiența aceasta m-a învățat că banii nu sunt decât o unealtă. Și că voi face tot ce îmi stă în putere să fac din această lume un loc mai bun”.
Astăzi, Freddie are 31 de ani, are propria lui familie, iar compania lui tech înflorește de la o la alta. Mama lui adoptivă, în vârstă de 83 de ani, a început să dezvolte și ea Alzheimer și face tot posibilul să o ajute și pe ea, așa cum l-a ajutat și pe tatăl lui.
Nu în ultimul rând, este și tătic, iar fetița lui este lumina ochilor săi. „Dacă ar fi să-i dau fetiței mele un sfat de viață pe care să nu-l uite ar fi să nu se dea bătută, indiferent de cum arată această lume și să încerce să aducă o schimbare în bine prin fiecare acțiune și persoană care îi iese în cale”, a mai spus Freddie.
