29Tricotilomania mai este numită și smulgerea patologică a părului și este o afecțiune nervoasă ce poate afecta orice individ.
Ea se manifestă prin dorința incontrolabilă a unei persoane de a-și smulge părul de pe scalp, din sprâncene sau alte porțiuni ale corpului, în ciuda senzației de disconfort sau durere.
Cuprins:
De cele mai multe ori, această afecțiune este identificată în copilărie, iar dacă nu este înlăturată, devine un obicei cu consecințe pe termen lung.
De exemplu, atunci când tricotilomania apare la copil, ea poate afecta aspectul fizic, prin goluri vizibile de păr ce pot cauza ulterior și mai multă anxietate din punct de vedere social.
Pentru unii copii, tricotilomania poate fi un simplu episod trecător, însă pentru alții, se poate transforma într-o problemă serioasă și de lungă durată, ceea ce poate copleși întreaga familie.
Tricotilomania, smulgerea patologică a părului. Semne că o persoană suferă de tricotilomanie
Iată simptomele principale care îți pot trage un semnal de alarmă:
- dorința compulsivă de a-și smulge părul de pe scalp, din zona sprâncenelor sau a genelor
- persoana resimte o stare de tensiune dacă nu recurge la acest gest sau dacă este oprită din a-și smulge părul
- o senzație de ușurare, odată cu smulgerea părului
- părul devine mai rar, cu unele porțiuni de goluri (chelie) pe scalp
- mușcatul de păr, mestecatul firelor de păr smulse
- nevoia de a se juca cu părul smuls, să-l apropie de față sau buze
- probleme sociale la școală, muncă sau în alte circumstanțe, din cauza acestui obicei
Tricotilomania, smulgerea patologică a părului. Tricotilomania: pișcatul de piele, rosul unghiilor sau mușcatul nervos al buzelor sunt derivații ale acestei afecțiuni
Multe persoane dezvoltă și alte obiceiuri pe lângă smulsul părului, cum ar fi să-și roadă unghiile, să se piște singuri sau să își muște buzele până își fac rană.
Atunci când depășesc faza copilăriei, persoanele se simt rușinate de acest obicei și îl practică într-un mod și mai incontrolat atunci când nu sunt văzuți.
S-a constatat că persoanele care au dobândit tricotilomania trăiesc acest obicei compulsiv în două moduri:
Conștient: smulgerea părului ca metodă de relaxare sau eliberare a tensiunii cu intenție. În unele cazuri, persoanele o fac într-un mod extrem de elaborat, ca într-un ritual, cum ar fi să amâne momentul în care își smulg părul până când găsesc firul de păr cel mai potrivit.
Automatic: persoana nu-și dă seama când o face, de exemplu în momentele de plictiseală, când cade pe gânduri sau când se uită la TV.
Totuși, o persoană își poate smulge părul și într-un mod conștient, dar și automatic, iar totul depinde de situație sau de starea lui.
Tricotilomania și emoțiile
Fiind o afecțiune nervoasă, tricotilomania este în strânsă legătură cu emoțiile individului.
Emoții negative: pentru mulți cei afectați, smulsul părului este o metodă prin care fac față emoțiilor negative, incomode, cum ar fi stresul, anxietatea, tensiunea, plictiseala, singurătatea, oboseala sau frustrarea.
Emoții pozitive: la extrema cealaltă, ei află că smulsul părului le oferă o senzație de ușurare și eliberare, iar din acest motiv continuă să o facă, pentru a nu pierde acel sentiment pozitiv.
Tricotilomania este o afecțiune cronică ce se poate întinde pe perioade lungi de timp. Dacă nu este tratată la timp, ea se poate înrăutăți. De exemplu, la femei, schimbările hormonale din timpul menstruației pot agrava situația.
În unele cazuri, dacă nu este tratată, afecțiunea poate apărea, dispărea și reveni în intervale de săptămâni, luni sau ani.
Cauze și factori de risc
Există câțiva factori care pot spori riscul de a dobândi dorința de smulgere a părului:
- Istoricul familiei: genetica joacă un rol important în acest sens, iar afecținea poate să apară în viața celor care au un membru apropiat al familiei care s-a confruntat cu acest lucru.
- Vârsta: preponderent, ea apare înainte sau în timpul perioadei adolescente (cu precădere între 10 și 13 ani). Copiii mai mici pot dezvolta și ei această tendință, însă de obicei simptomele sunt mult mai ușoare și trec de la sine.
- Alte afecțiuni: persoanele cu tricotilomanie se mai pot confrunta cu depresie, anxietate sau tulburarea obsesiv-compulsivă.
- Stres: situațiile stresante care se repetă sau anumite evenimente o pot declanșa.
Statisticile arată că femeile suferă în număr mai mare de tricotilomanie comparativ cu bărbații, însă în general, femeile sunt mai dispuse să ceară ajutor medical.
La nivelul copiilor, s-a constatat că atât fetițele, cât și băieții suferă în mod egal.
Complicații din cauza tricotilomaniei
Deși nu pune viața în pericol, un astfel de diagnostic produce efecte negative pentru cel care suferă.
- Stres emoțional: multe dintre persoanele diagnosticate au raportat stări de rușine, umilință și jenă. Mai pot experimenta stimă de sine scăzută, depresie, anxietate și își pot căuta refugiul în consumul de droguri sau alcool.
- Probleme sociale: sentimentul de rușine îi poate face să evite anumite situații sociale, activități, chiar și oportunități în carieră. În cazurile grave, persoanele ajung să poarte peruci, să își mascheze părul lipsă sau chiar gene false. Unii evită intimitatea cu un partener, de teamă că vor afla de problema lor.
- Daune la nivelul pielii și al părului: smulgerea constantă a părului poate lăsa porțiuni ale corpului vulnerabile, mult mai predipuse la dermatite, infecții.
- Ghemotoace de păr: atunci când părul este și mestecat/înghițit poate cauza leziuni în tractul digestiv, prin apariția unor ghemuri de păr adunat. În timp, dacă nu se iau măsuri, individul poate suferi scăderi în greutate, episoade de vomă, obstrucție intestinală și chiar deces.
Vezi și: Copilul își smulge părul fără un motiv aparent? Sfaturi care vă pot ajuta | Demamici.ro
