Am devenit mamă abia la 38 de ani și mă bucur că s-a întâmplat așa. Pentru mine, maternitate a venit mai târziu în viață. Mai exact, la vârsta de 38 de ani. Mi-a luat ceva mai mult decât mă așteptam să ajung aici – atât emoțional, cât și… logistic.
Cuprins:
Când aveam 25 de ani, mi-am pierdut părinții la o distanță de 59 de zile.
Eu și sora mea am rămas singure pe lume, cu un business de familie și mai multe lucruri de rezolvat decât am fi putut noi concepe la acel moment.
Până la vârsta de 35 de ani, după un deceniu epuizant din punct de vedere fizic și psihic, a trebuit să găsesc o modalitate prin care să mă detașez de afacerea lăsată în urmă de părinți și să mă concentrez și pe viața mea personală. Am vrut să fiu deschisă din nou către iubire.
În 2016 m-am căsătorit cu soțul meu într-o zi frumoasă de vară.
Fiul nostru a împlinit 6 luni acum și îmi dau seama, pe de-o parte, că pe cât de bine m-am pregătit pentru a deveni mamă mai târziu în viață, pe atât de multe lucruri încă nu le știu. Și pe care probabil nu le știm niciodată decât atunci când ajungem să trecem prin ele.
Am devenit mamă abia la 38 de ani și mă bucur că s-a întâmplat așa
Iată ce am aflat eu, despre maternitatea care vine mai târziu în viață:
E nevoie de răbdare pentru o sarcină
Și când zic asta mă refer la absolut TOT. De la întregul proces, să rămâi însărcinată, dar și ce se întâmplă în timpul sarcinii și după ce naști.
Eram inițial îngrijorată că voi fi o mamă vârstnică.
Mama mea avea 36 și 39 de ani atunci când ne-a născut pe mine și pe sora mea.
La un an și jumătate de la cununia cu soțul meu am rămas însărcinată. Apoi, a urmat pierderea sarcinii.
Anticipasem cât de greu avea să îmi fie emoțional să îmi revin după această pierdere, însă nu mă gândisem cât de dificilă va fi recuperarea fizică.
Dă-i corpului timp după pierderea unei sarcini.
M-am simțit ca un ghem cu ace înfipte în mine, în timp ce așteptam lună după lună să-mi scadă nivelurile de hCG („hormonul sarcinii”) și să putem astfel încerca să concepem din nou un copil.
Îmi dădusem un ultimatum – să nu depășesc vârsta de 37 de ani în momentul în care voi rămâne însărcinată. Și iată că am sfârșit să nasc la mijlocul vârstei de 38 de ani, iar acum, în timp ce scriu aceste rânduri, tocmai am împlinit 39 de ani, încă alăptez, iar menstruația nu mi-a revenit încă după naștere.
Cât de naivă am fost să cred că e atât de simplu să încerci să îl faci pe al doilea!
În realitate, dacă mi-aș dori un al doilea copil, ar presupune să îl aduc pe lume când eu voi avea 40 de ani. Știu că în prezent conceptul de mamă la 40 de ani nu mai e atât de ciudat precum era cândva, dar sunt conștientă că există niște limitări fizice la care nu mă gândisem înainte.
Am devenit mamă abia la 38 de ani și mă bucur că s-a întâmplat așa. Să fii mamă la această vârstă îți poate da un sentiment eliberator
Viața mea de adult a fost una plină de întorsături.
La 20 și 30 de ani am trecut prin mult stres și schimbări, insecurități și incertitudini.
Aveam pe umerii mei mai multă responsabilitate decât majoritatea celor de vârsta mea și perioada petrecută în spital, alături de părinții mei, m-a copleșit. Trecusem prin genul de responsabilități care în mod normal vin mai târziu în viață.
În schimb, nașterea copilului meu s-a simțit ca o parte naturală, firească, a vieții.
Maternitatea poate fi terifiantă și plină de necunoscut, dar totodată simt că, devenind mamă la o vârstă mai înaintată, mi s-a oferit perspectiva de a prioritiza ce este cu adevărat important, pentru ce merită să te stresezi și ce nu.
Schimbările fizice sunt mai puțin iertătoare decât la o vârstă mai tânără
Am fost într-o formă bună pe durata sarcinii și chiar și după naștere corpul meu s-a refăcut într-un mod de care sunt relativ mulțumită.
Însă nu sunt oarbă și știu că unele schimbări s-au produs tocmai din cauza vârstei mele.
Știu că pierderea de păr masivă pe care o experimentez e un efect postpartum care apare la orice vârstă. Însă cu firele de păr albe extra care apar la 38 de ani (și de care chiar aș fi fost bucuroasă dacă le-aș fi pierdut pe ele mai întâi) plus cercurile închise, adânci, răsărite sub ochi de la toate nopțile pierdute, mă simt de parcă am îmbătrânit mai mult și într-un timp mult mai scurt decât alte mame tinere.
Postatul de fotografii cu copilul o ajută pe mamă mai mult decât ai crede
Timp de 20 de ani am văzut numeroase fotografii cu bebeluși și copii mici postate de cunoștințele care deveniseră mame.
Recunosc, am fost puțin sceptică inițial și nu înțelegeam de ce este atât de necesar să arăți săptămânal sau zilnic poze cu cei mici și evoluția lor. De ce să nu le păstrezi doar pentru tine?
Am văzut de toate până acum: aniversarea celor 2 luni a bebelușului, primul costum de Halloween, prima petrecere aniversară, baloane, tort și confetti.
Acum, după 6 luni de când am născut, înțeleg mai bine totul.
Să ai grijă de un omuleț implică documentare.
Fotografiile postate de mămici nu sunt pentru restul lumii, ci pentru mine, ca mamă, și satisfacția pe care o am față de existența, creșterea și evoluția lor în viață.
Vei avea mereu un sprijin, chiar și când crezi că nu îl ai
M-am chinuit multă vreme să mă imaginez mamă, fără să am parte de ajutorul părinților mei.
Gândul de a fi o mamă fără mamă a fost mereu dureros pentru mine și știam că îmi va fi greu la un moment dat, fără să mă pot baza pe ajutorul ei.
Mulți prieteni îmi spun: „Nu știu cum aș fi putut face asta fără ajutorul părinților” sau „Aș fi fost total aeriană fără sprijinul mamei mele”.
Când aduci pe lume un copil la 38 de ani sau mai târziu situația se schimbă.
Felul în care suntem sprijiniți de cei din jur e diferit, însă sprijinul există.
În ceea ce privește familia noastră, soțul meu mai are un părinte în viață, iar eu o soră. Și slavă Domnului sunt incredibili de minunați și generoși cu copilul nostru.
Prietenii noștri care au copii mult mai mari se bucură de fiecare dată să petreacă timp cu micuțul nostru, nostalgici fiind după prima perioadă a maternității.
Aș da orice să-i am pe părinții mei aproape de mine, în aceste momente, dar sunt recunoscătoare că la această vârstă eu și soțul meu suntem stabili financiari și ne permitem să apelăm la ajutoare atunci când este nevoie.
Așa că da, cred cu siguranță că a fi o mamă mai în vârstă e o experiență cu totul diferită. Am acum o perspectivă și o apreciere pe care cu sigurață nu le-aș fi avut acum 10 ani.
Iar mai presus de toate, maternitatea la 38 de ani a fost pentru mine un cadou pe care nu m-aș fi gândit că îl voi mai primi, pe măsură ce înaintam în vârstă.
Un cadou, care, mi-a arătat cât de frumoasă și bogată poate fi experiența de a aduce pe lume un suflet, indiferent de vârsta la care alegi să o faci.
sursa: Traducere după Claudia Pouravelis, mother.ly
sursa foto: unsplash.com
Vezi și: Uneori, maternitatea înseamnă singurătate. Capcana în care pică multe mămici | Demamici.ro