Așezatul bebelușului în șezut poate face mai mult rău decât bine. Articol scris de Janet Lansbury, mamă și trainer RIE pentru părinți din 1994, autor al unor cărți renumite de parenting precum: „Cum să educăm copiii mici cu respect și blândețe” și „Nu există copii răi”. Traducerea și adaptarea aparține redacției demamici.ro.
Cuprins:
Așezatul bebelușului în șezut, o practică atât de frecventă și pusă în aplicare de aproape toți părinții, fără să se gândească o clipă la efectele negative ale acestei posturi asupra dezvoltării lui.
Știu că să „arunci cu noroi” într-un obicei care face parte din rutina obișnuită a 90% dintre părinți e un lucru curajos, poate chiar riscant, însă am devenit confortabilă și cu această idee.
La fel cum m-am obișnuit cu ideea că se poate și fără stat în șezut timpuriu și prefer mai degrabă dezvoltarea naturală a funcțiilor motorii.
Iar voi, mamelor, care îmi veți citi povestea, sper să o faceți cu mintea deschisă.
Așezatul bebelușului în șezut poate face mai mult rău decât bine. Primul șezut în fund al bebelușului, cum altfel, dacă nu la poze?
Îmi aduc aminte că eu și soțul meu nici nu am stat prea mult pe gânduri, atunci când ne-am pus primul copil în șezut. Avea vârsta de doar câteva săptămâni atunci când am sprijinit-o de canapea, îmbrăcată în ținuta ei fabuloasă, pentru prima ședință foto.
Uitându-mă acum la fotografiile din trecut cu ea, îmi dau seama că era ceva în neregulă cu postura ei. Arăta nu așezată, ci mai degrabă „prăbușită” pe canapea, deloc încântată de ceea ce i se întâmpla.
Până când bebelușul nostru împlinise vârsta de 4 luni, eu începusem să frecventez deja Cursurile RIE de Parenting, acolo unde am aflat cât de important este să lași copilul să se bucure de libertatea de mișcare, să-i permiți să se rostogolească, să se târâie pe burtică și să descopere singur viitoarele posturi ce îl vor face mai independent.
Nu voi uita niciodată momentul în care fetița mea s-a ridicat singură în poziția de șezut, după timp de o săptămână se dezechilibra și cădea la loc. Eram într-o cameră de hotel din Paris, atunci când brusc s-a ridicat în funduleț pe fotoliul în care stătea, surprinsă să-și vadă din șezut, reflexia în oglindă.
Frumusețea unor astfel de momente, atunci când bebelușul are parte de o astfel de reușită câștigată pe cont propriu, e unul dintre motivele pentru care recomand din toată inima ca părinții să le ofere copiilor această șansă și să nu-i așeze singuri în șezut.
Dezvoltarea motorie naturală a copilului
Magda Gerber, unul dintre primii specialiști în parenting care s-au făcut remarcați în SUA, la începutul secolului trecut, a făcut multe referințe la importanța dezvoltării naturale a copilului, fără să fie învățat, ajutat sau modelat de către adulți.
Încă de pe atunci s-au făcut studii clinice în care s-a observat că atunci când copilului îi este permis să se dezvolte natural, fără alte interferențe, nu doar că se bucură de mai multe beneficii în dezvoltarea fizică, dar poate fi influențat în bine și din punct de vedere psihologic sau cognitiv.
„Procesul învățării va juca mereu un rol major pe parcursul întregii vieți al unei ființe umane. Printr-o astfel de dezvoltare, infantul învață să facă ceva independent. Pe măsură ce se târăște, rostogolește, se ridică, se sprijină și se așază, el învață nu doar acele mișcări, dar se familiarizează și cu conceptul de „a învăța”.
Nu în ultimul rând, învață să depășească singur obstacolele, să cunoască bucuria de pe urma succesului, iar toate acestea îl conduc către starea de răbdare și persistență”, mai spun specialiștii.
Restricțiile de mișcare
Dacă copilul stă în șezut mult prea timpuriu, acest lucru îl împiedică din anumite mișcări firești și necesare pentru dezvoltarea lui.
Atunci când este poziționat de părinți astfel, înainte ca el să o poată facă în mod independent, copilul nu-și va putea schimba singur această poziție fără să se clatine și să cadă, ceea ce îl va face să se simtă în pericol și fără siguranță.
Majoritatea bebelușilor pe care i-am observat stând în șezut au o privire crispată și sunt departe de a fi relaxați.
Un obicei se poate transforma în nevoie
Un gest făcut de mai multe ori se transformă în obicei, iar în timp, un obicei se poate transforma într-o așa zisă nevoie.
Când îi ridicăm pe copii în șezut, vor ajunge să se aștepte la acest lucru și să-și dorească să stea în această poziție. Mai exact, dacă nu va sta în șezut, nu va fi de acord cu altă poziție, ceea ce ar putea să îți cauzeze dificultăți în diverse situații.
Flexibilitate și postură
Irene Gutteridge, specialist în metoda Feldenkrais, de combatere a stresului prin exerciții fizice, oferă părinților o nouă perspectivă:
„Gândiți-vă cât de greu este pentru majoritatea adulților să stea cu pelvisul pe podea pentru un timp îndelungat. Mulți își dau seama de acest lucru abia când încearcă să mediteze pentru prima dată.
Iar atunci când îi oferi unui copil șansa să descopere singur care este poziția în care se simt cel mai bine, prin mișcarea corpului său, să-și găsească propria flexibilitate în glezne și genunchi, totul devine un proces organic benefic pentru dezvoltarea lor și funcționalitatea motorie.”
Așezatul bebelușului în șezut poate face mai mult rău decât bine. Care este graba?
Este important ca bebelușii să aibă sentimentul încrederii în sine și îl pot obține atunci când se simt acceptați și apreciați pentru ceea ce pot face și ceea ce li se dă încrederea că pot alege singuri să facă.
Și aveți încredere, dragi părinți, că vor ajunge și să stea singuri în șezut, dacă le oferiți șansa și timpul.
Sursă foto: istock
sursa articol: traducere de pe janetlansbury.com
Vezi și: Tantrumurile. Ce facem când copilul trece printr-o criză de furie? | Demamici.ro
