Corpul meu pare ca nu mai e al meu. Merg cu căruciorul pe stradă încercând să distrez copilul în același timp cu cântecele și mutre amuzante. Trec pe lângă o vitrină cu oglindă și încerc să o evit. Atunci realizez… ce s-a întâmplat cu mine? Înainte de sarcină nu aș fi ratat o așa ocazie de a mă admira.
Deși am aceleași kilograme ca în liceu, eu terminând de vreo 12 ani liceul, nu mă mai simt așa wow.
Poate e burtica veșnic cu aspect de balonare, poate sunt hainele aruncate în grabă pe mine în fiecare dimineață, poate e amnezia recurentă „oare mi-am dat și eu cu vreo cremă pe față astăzi? Eh, important e că m-am spălat.”
Corpul meu pare ca nu mai e al meu
Mi-a fost foarte greu să slăbesc după naștere. Dacă înainte eliminam 1 kilogram în câteva zile, acum mă chinui cu lunile. Parcă al meu corp nu mă mai ascultă. Dureri de spate continue și parcă mâinile mi-au îmbătrânit.
Văd și câteva riduri noi, nicio urmă de ojă și niciun miros de parfum, trăiască deodorantul.
Când ești o mămică fără ajutor într-un oraș care te-a adoptat, e destul de greu să bifezi și partea asta a aspectului fizic. Principal e copilul, apoi, dacă mai ai energie, calci și rochia aia lejeră și îți desprinzi părul.
Desigur, aici nu vorbim despre igienă, aceea e sfântă, vorbim de acel extra mile pe care îl făceam și ne dădea scânteia aia de femeie mișto.
Corpul meu pare ca nu mai e al meu. Masca șervețel aplicată într-o duminică seară sau balsamul de păr ținut o oră sub cască. Ehe, ce amintiri frumoase..
Dar știți ce e paradoxal? Nu regret. Da, uneori nu imi place neapărat ce văd în oglindă, dar știu că e doar o perioadă. Va reveni și fondul de ten atunci când copilul meu nu va avea nevoie 100% de mine. Si ce bine se va simți atunci.
Va reveni și parfumul atunci când vei pleca din casă liniștită și nu cu 100 de bagaje și cu 1000 de planificări și strategii în cap.
Răbdare! Știu că vor reveni aceste lucruri efemere, dar să nu uităm esența. Copiii noștri sunt mici doar câțiva ani și aceștia trec atât de repede.
Așa că, dragă oglindă, mai așteaptă-mă puțin. Voi zâmbi iar când trec pe lângă tine, dar atunci un băiețel simpatic va coborî din căruț și mă va ține de mână.
Vezi și: Treizeci de ani mă prind cu inima și brațele pline! | Mămica povestește by Cristina S
