„Cat de repede trece timpul” e un reminder important in viata de mamica. Nu neaparat la modul trist: „cresc atat de repede”, ci la modul in care trebuie sa constientizam ca lucrurile se schimba extrem de rapid cand vine vorba despre cresterea copiilor.
Haosul nu va fi mereu la fel.
Nivelul de oboseala oscileaza.
Fazele pline de frustrari trec si ele.
Lucrurile pentru care iti faci sau nu timp se schimba.
Dificultatea lucrurilor difera.
Bucuria ramane si creste, iar provocarile care vin si pleaca variaza.
La fel de repede cum a venit vara, la fel de repede si-a luat talpasita, iar asta imi aminteste de faptul ca lucrurile dificile sunt de asemenea sezoniere. Simt ca la finalul acestei veri, lucrurile se aliniaza si se stabilizeaza in viata mea.
Fetita mea cea mica are 11 luni si indraznesc sa spun ca am intrat intr-un ritm al vietii care pentru noi functioneaza foarte bine.
Sunt constienta ca ne vor astepta o multime de noi provocari, dar simt ca am trecut de faza de nou-nascut si am intrat in cea in care ne dam seama cum sa gestionam viata, haosul, cu 3 copii. Lucrurile devin din ce in ce mai puternice, mai pline de fericire, iar zambetele isi fac loc mereu in viata noastra.
Nu as spune ca exista un echilibru in viata mea, insa m-am obisnuit cu ideea ca nu voi avea nicio tangenta cu echilibrul pentru o perioada foarte lunga. Am ajuns sa fiu ok cu asta.
Ma simt mai increzatoare in fortele proprii si simt ca am inceput sa ma descurc cu copiii din ce in ce mai bine. Tocmai m-am intors dintr-o vacanta in New York (doar eu si cele 3 fete) la familie si prieteni si totul a mers foarte, foarte bine.
In urma cu cateva luni am incercat aceeasi iesire, insa a fost un dezastru. M-am simtit coplesita. Sincer, nu stiu la ce ma gandeam atunci de m-am incumetat sa ma pornesc la drum.
Ce ai in cap cand decizi sa pornesti la un drum de 5 ore cu masina, tu singurul adult, cu 3 copii, unul de 5 luni, unul de 2 ani si altul de 4? Cred ca m-am gandit ca am mai facut asta cand aveam 2 copii si voi reusi sa ma descurc.
Ei bine, nu am putut. Atunci am invatat o lectie cu a carei adevar ma intalnesc zi de zi: nu musca mai mult decat poti mesteca – in special in perioadele de tranzitie.
Vezi si: Poti sa ramai asa micut, la pieptul meu, inca un minut, te rog? | Demamici.ro
Lucrurile sunt departe de a fi usoare, insa sunt ok. Simt ca au devenit mai usor de manageriat. Nu mai simt aceeasi greutate pe umeri. Cred ca am gasit normalitatea noastra. Stiti ce realizez chiar in acest moment? Ca este a 100-a oara cand definesc „normalitatea” in familia noastra.
De la prima sarcina, de acum 5 ani, si de la momentul in care mi-am tinut pentru prima data bebelusul in brate, am mai adaugat doi bebelusi in acest mix – prioritatile noastre s-au schimbat, gandirea noastra e alta, focusul la fel.
Ne-am pierdut de multe ori pe drum, am fost rupti in bucati, apoi asamblati din nou impreuna, ca intr-un puzzle. Am crescut, ne-am implicat, ne-am imbunatatit, dar toate astea le-am facut impreuna. Si vom mai face aceste lucruri de sute de ori in urmatorii 5 ani.
Situatiile se schimba – noi ne schimbam – si totul face parte din frumusetea de a trai. Caldura soarelui si a zilelor frumoase nu ar fi la fel de satisfacatoare in lipsa frigului si a ploilor, nu?
Rezista, mamico!
Cand esti mama, momentele marunte iti fac inima sa explodeze de dragoste, ca atunci cand fiica mea de 2 ani se uita la mine si din senin imi spune ce ochi frumosi am sau cand vad ca fiica mea de 4 ani o invata pe cea de 11 luni cum face cainele, sau cand fetele alearga spre usa in secunda in care aud cum tatal lor incearca sa o deschida… toate acestea nu ar fi la fel de intense fara momentele in care suntem la pamant, fara discutiile de dupa certuri, fara lacrimi.
Rezista, mamico! Daca treci printr-o perioada grea acum, te rog sa ai asta in minte mereu: urmeaza o pauza. Iti vei reveni. E doar o perioada.
Timpul trece.
Tantrumurile se vor diminua.
Mataielile vor inceta.
Somnul va veni si el.
Plansul se va domoli.
Te vei simti mai bine si mai increzatoare.
Nu trebuie sa cazi, mamico!
Nu va fi mereu asa.
