Mihaela Bondoc este o mamica stabilita in Germania, de 3 ani. Primul baietel, acum in varsta de 8 ani, a fost adus pe lume in Romania, Tecuci. Cea de-a doua nastere a avut-o in Germania. Mihaela ne-a povestit diferentele colosale intre cele doua sisteme medicale din prisma experientei nasterii, ambele naturale. Conditiile din cele doua spitale, pregatirea personalului, experientele in sine au fost total diferite. Mihaela spera ca sistemul din tara in care s-a nascut sa ajunga sa se compare cu cel din strainatate. Deocamdata, insa, ne-a povestit despre cum este sa nasti, la stat, „intr-o tara ca afara”.
Am doi baieti, unul de 8 ani si unul de 2 ani. Eu si sotul ne-am stabilit in Germania acum 3 ani, iar baiatul cel mic a venit pe lume aici. Am doua nasteri naturale, doua experiente total diferite. Conditiile de aici (n.r. – Germania) nu se compara cu cele din Romania, si nu ma refer doar la conditiile din spitale, ci si la mentalitatea deschisa a nemtilor. Ei pun pe primul loc mama si copilul. Imi doresc din inima sa ajunga si sistemul medical din Romania ca cel din strainatate.
Nu am crezut niciodata ca nasterea poate fi si altfel decat „violenta”. Sa nasti doar cu o moasa care sa te mangaie non stop, sa te maseze, sa iti zica numai vorbe frumoase, prima atingere a copilului tau sa fie a ta, sa stea cu cordonul ombilical cateva zeci de minute netaiat, pentru a nu se rupe violent legatura dintre mama si copil, sa treci prin durerile alea si apoi sa iti primesti copilul imediat in brate si sa iti simti minunea pe piept, e minunat. As mai naste de zeci de ori asa!
Experienta din Romania mi-a lasat un gust amar, sa zic asa! Doctorii din Romania si asistentele sunt prea grabiti, prea lipsiti de rabdare. Imediat dupa ce nasti nu apuci sa iti vezi copilul 2 secunde ca imediat il iau la cantarit, masurat, curatat. In cele mai multe cazuri, copilul este adus la mama a doua zi si este hranit cu lapte praf prima oara. Mi se pare o ruptura prea brusca intre mama si copil.
Eram ametita de dureri, dar tin minte ca m-au legat. In schimb, in Germania nasti pe pat, pur si simplu pe pat. La prima nastere imi era frica sa ma duc la toaleta. Erau wc-uri din acelea turcesti si imi era teama sa nu nasc acolo. Nu mai zic de ce mizerie era acolo. In Germania a fost cu totul altfel. Aveam camere unde eram numai eu cu bebe, fiecare camera avea baie separata, dus! Ooo da, si o mancare delicioasa :).
In Germania lasa nasterea sa decurga normal, in sensul ca nu te taie sa iasa copilul mai repede, sau cum s-a intamplat in cazul surorii mele, au apasat-o pe burta si „s-a rupt”ca a iesit fortat. Pe mine in Romania m-au taiat si cand m-au cusut m-au strans, am avut dureri insuportabile, nu ma puteam ridica din pat. As fi mai bine sa nu se mai grabeasca lucrurile. La a doua nastere in jumatate de ora mergeam ca si cum nici nu nascusem.
La fel s-a intamplat si in cazul monitorizarii sarcinilor. Au fost 2 experiente total diferite. La prima sarcina, cea pe care am monitorizat-o in Romania, ecografiile erau rapide. In 4 luni sexul copilului mi se schimba la fiecare ecograf. O data era fetita, o data baiat, la urmatorul iar fetita. Mama mea imi zicea: „lasa, nu ne mai spune ce e, vedem cand nasti”.
In schimb, cele 40 de saptamani de sarcina monitorizate in Germania au fost ceva diferit! Fiecare ecografie era speciala. Mi s-a aratat si explicat tot ce se intampla cu copilul. Nu se grabea nimeni. Aveai timp sa iti admiri copilasul pe acel ecran!
Repet ceea ce obisnuiesc sa spun in fiecare articol :). Fiecare mamica este diferita si percepe altfel experienta nasterii. Unele femei raspund mai bine la durere, pe cand altele nu au o toleranta la fel de buna. Conditiile nasterii, situatiile prin care au trecut mamicile sunt diferite si fiecare e liber sa-si descrie experienta asa cum a simtit-o, perceput-o. Daca mai sunt mamici dornice sa-si povesteasca experienta nasterii sau o alta care are legatura cu micutii din viata lor, lasati-ne un mesaj pe pagina noastra de Facebook.
Citeste si:
ADEVARUL DESPRE DURERILE DE DUPA CEZARIANA – RAHIANESTEZIA SI DURERILE DE CAP
