O mama diagnosticata cu cancer la 33 de ani lupta pentru viata ei

Demamici O mama diagnosticata cu cancer la 33 de ani lupta pentru viata ei. Ludmila are doi copilasi care nu inteleg ce se intampla cu mamica lor | Demamici.ro

O mama diagnosticata cu cancer la 33 de ani lupta pentru viata ei. O mama diagnosticata cu cancer lupta pentru viata ei in fiecare clipa si pentru cei doi copii pe care nu vrea sa-i lase fara mama atat de devreme.

Cuprins:

Ludmila Lupu are 33 de ani si simtea ca Dumnezeu a binecuvantat-o cu tot ce e mai frumos: un sot minunat, alaturi de care a construit o familie frumoasa, cu cei doi copii care le-au luminat zilele.

Fericirea lor avea sa fie umbrita in ziua in care a aflat ca are o tumoare cerebrala.
Tot ce-si doreste acum este sa invinga boala si sa isi vada cei doi copii crescand mari.

O mama diagnosticata cu cancer la 33 de ani lupta pentru viata ei

„Din pacate starea mea de sanatate se agraveaza pe zi ce trece, am doar 33 de ani si vreau foarte mult sa-mi cresc copiii! Va rog din suflet ajutati-ma. Acasa am doi copilasi care zi de zi ma asteapta. Vreau foarte mult sa fiu alaturi de ei si vreau foarte mult sa-i vad mari”, scrie Ludmila.

Fetita si baietelul ei nu inteleg prea bine ce se intampla cu mama lor. Stiu doar ca nu se simte prea bine si isi doresc sa o vada din nou acasa, in loc sa stea la spital.

Desi tumoarea a fost indepartata, Ludmina nu este inca vindecata. Ea urmeaza sa faca radioterapie, dar si alte proceduri costisitoare.

Costurile sunt enorme pentru familia lor si se ridica la suma de 12.000 de euro.

„Când viata a inceput sa fie mai frumoasa si parca totul mergea perfect, mai aveam o unica dorinta, sa am o fetita si Dumnezeu m-a binecuvintat cu o fetita sanatoasa, frumoasa, eram o mama implinita aveam un baiat si o fata, aveam familia aproape, multi prieteni care ne erau alaturi mereu, multumeam lui Dumnezeu zi si noapte pentru viata pe care o aveam.

Dar uite ca intr-o noapte un nour negru s-a pus deasupra casei noastre. Uneori vreau sa las mainile in jos, simt ca nu am putere numai am rabdare, dar tot eu zic: ,,Nuuuu, eu nu cedez si eu trebuie sa lupt pentru ceea ce am”.

Zilele trec, dar trec cu teama stiind ca in capul meu sunt multe celule ramase vii care au nevoie urgent de radioterapie si pastile zi de zi…, stiu 1000000% ca voi invinge si va rasari iarasi soarele in ograda si casuta mea, dar ne este greu sa luptam in doi.

De asta va rog sa ne fiti aproape, cei care au posibilitatea si dorinta, si sa stiti ca Dumnezeu va rasplati fiecare suflet bun, insutit. Va multumesc din suflet. Am nevoie de ajutorul vostru!”