A mers cu fetita la spital pentru o raceala si a ajuns sa i se faca anestezie generala! O asistenta i-a rupt batul de la exudatul nazal in nas! „Intr-un final iese cu ea pe brate cu sange la nas, la gurita!” EXCLUSIV | Demamici.ro

A. Zaher ne-a povestit calvarul prin care a trecut cu fetita sa de doar 2 ani si 4 luni. Mamica si-a dus copilul la spital pentru ca avea febra. Acolo i s-a facut testul de gripa, iar asistenta care trebuia sa-i recolteze secretiile nazale i-a rupt batul in nas.

A fost chemat un specialist ORL, insa bucata de bat nu a fost gasita. Medicii i-au recomandat mamei o alta procedura pentru identificarea bucatii lipsa. Aceasta necesita anestezie generala. In cele din urma, mamica a fost de acord cu anestezia. Fetitei i s-a facut procedura, insa problema nu s-a rezolvat, batul nefiind gasit.

Dupa tot chinul prin care a trecut, micuta a fost externata. Parintii au decis sa o duca pe fetita la un alt control medical la spitalul Budimex. Mama ne-a povestit intamplarea in detaliu:

„13.04.2019 Se trezeste copilul meu cu febra. O imbrac si plec cu ea la Spitalul Grigore Alexandrescu. Ajung si mi se spune ca trebuie sa i se ia testul de gripa pentru ca ii curgea nasul… ok.

Vine o asistenta, nu prea prietenoasa cu copiii, ii ia testul din prima nara apasand pe bat si impingand de el cat a putut. Copilul meu, avand narile foarte mici, o intreb de ce nu a putut lua doar putin. A spus ca nu poate ca trebuie din ambele nari si de sus de tot.

Bineinteles ca la a doua nara i se rupe batul si ramane o bucata destul de mare din el suspendat in nasul copilului. Ii spun:„haideti sa il tragem repede sa nu traga nasul!” „Nu, nu! Trebuie sa vina de la ORL sa il scoata”, a spus ea. Binenteles ca in momentul in care a ajuns de la ORL batul nu mai era. Se creeaza panica. Timp de 30 de minute, copilul este chinuit. Se cauta batul. Ii porneste sangele pe nas si se da si concluzia ca trebuie sa ii facem anestezie totala pentru a-i putea cauta batul cu o camera peste tot.

Asteptam o ora. Vine doamna anestezista cu niste foi in mana si imi spune: „trebuie sa semnati ca sunteti de acord cu anestezia totala avand riscuri de complicatii mult mai mari fiind racita si facand febra!”. Am intrebat-o ce riscuri, cat la suta?„50% complicatii la inima, plamani!”. Am zis nu, clar nu. Nu semnez asa ceva nestiind daca copilul meu mai iese de acolo. Eu am venit cu copilul doar pentru o reteta. Nu ii pot face asa ceva.

Mi-a zis ca daca nu accept batul poate ajunge la plamani si copilul poate muri si ca este alegerea mea.„Adica? Nu am de ales in niciun fel doar sa semnez?”am intrebat eu. „Da, si sa fiti mai calmi. Sunteti niste parinti foarte panicosi si exagerati. La noi vin copii si cu elicopterul pe jumate morti si i-am inviat”, mi-a spus.„Poftim? Dar eu nu am venit cu copilul asa. Ati spus ca are doar un rosu in gat. De ce si pentru ce sa suporte astea?”.

Intr-un final pleaca cu ea in sala de operatie. Copilul urla sa nu o las singura. Nu ne-a ramas decat sa ne rugam sa iasa copilul nostru de 2 ani si 4 luni cu bine. Trec 40 de minute si niciun semn. Cu fiecare minut simteam cum mi se scurg puterile, ca nu mai rezist. Rog o asistenta:„Va rog, intrati sa vedeti daca este bine fetita mea!”. „Dar aveti doamna rabdare. Cand va fi gata o va aduce”, a spus ea.

Intr-un final iese cu ea pe brate, cu sange la nas, la gurita.„Nu va speriati ca ii va mai curge sange si va fi asa molesita toata ziua, iar batul sa stiti ca nu l-am gasit!”, ni s-a spus. Ne-a bagat intr-un salon. Intre timp fata plangea incontinuu si ne arata la branula ca o doare.

Sun la numarul pe care il lasase sa sunam pentru orice problema. Am tot sunat. Intr-un final vine o asistenta si spune: „I-am pus branula foarte bine. Este ea foarte rasfatata si nu suporta nimic. Lasati, nu o scot ca poate mai este nevoie de tratament si sa numai punem alta”, a spus asistenta. Ajungand cu ea acasa si dand vata jos, am vazut ca vena era sparta.

Dupa 4 ore vine cu biletul de invoire:„haideti ca trebuie sa semnati biletul ca normal trebuia sa va externam maine, dar nu are rost sa va mai tinem pana maine”, ni s-a spus.

Plecam acasa cu copilul, cu intrebari fara raspuns. Mi-a plans copilul toata noaptea si astazi am vrut sa merg la alt spital ca acolo nu mai am incredere si imi este frica, dar mi s-a spus sa merg inapoi unde s-a intamplat totul…😥😥😥😭. In ce lume traim? Aveti grija pe mana cui ajung copiii vostri!”