Abia dupa ce-am devenit mama am inceput sa simt frica de boala si de moarte. Din clipa in care corpul tau da viata pentru prima data, lucrurile se schimba radical. Femeia care exista inainte de maternitate nu se aseamana deloc cu cea care a devenit mama.
Toate prioritatile, bucuriile, grijile si fricile se schimba. S-ar zice ca in primele secunde dupa nastere se intampla cea mai pura si durabila magie. Cand simti faptura mica, gurita care cauta sanul, cand vezi ochisorii care abia clipesc, iar manutele reusesc sa se incordeze si sa te stranga puternic de deget, stii ca nimic nu va mai fi la fel.
Constientizezi in acele momente ca o bucatica din tine s-a mutat pentru totdeauna intr-o noua „casa”, in acel trup firav si dragalas. Sufletul si inima ta s-au cuibarit in faptura minunata a carei inima a batut in tine 9 luni.
Acea bucatica din tine a reusit sa extraga toata esenta ta, tot ce era mai bun in tine. Iubirea pentru copilul tau a devenit cel mai puternic sentiment pe care l-ai simtit vreodata. Dar vai, o dragoste atat de mare te face sa cunosti si cele mai adanci frici.
Vezi si: Tine-ti copilasul la piept, cand toti iti spun sa nu-l mai alinti atat! | Demamici.ro
Abia dupa ce-am devenit mama am inceput sa simt frica de boala si de moarte
Nicicand nu mi-a fost mai teama de boala ca acum, cand sunt mama. Un stranut, o infierbantare a fruntii, un plans neconsolat, o pata rosie, o bubita sau mai multe, toate se transforma in capul meu intr-o tragedie.
Poate ca uneori nu exteriorizezi ingrijorarea, dar in mintea ta „balaurul” a pornit la drum. Calca in picioare toate datele rationale si se pregateste pentru scenariul cel mai rau.
Incepi sa cauti repede pe Google simptomele cu care se confrunta copilul: febra, pete rosii, apatie…. si in loc sa te linistesti, te aprinzi si mai rau. Cele mai crunte boli, descrise chiar in primele rezultate. Stii ca nu trebuie sa te iei dupa ce scrie pe Internet. Stii ca doar un doctor iti poate spune care e starea copilului tau, dar nu mai ai rabdare.
Alarma s-a dat deja in creierul de mama, iar ochii iti umbla mai ceva ca girofarurile… Ajungi intr-un final cu copilul la doctor si descoperi ca nu a fost nimic important: „o ciupitura, doamna!”, „Are gingia inflamata”, „O urticarie banala, doamna”. Mai ca iti dau lacrimile de fericire ca ingrijorarea ta a fost degeaba.
Oare isteria asta a mamelor e o caracteristica generala? As fi in stare sa indur, sa lupt, sa urlu, sa renunt la viata mea intr-o secunda fara sa ma gandesc pentru puiul meu. Dar asta ar face toate mamele, nu?
Dupa ce-am devenit mama am inceput sa ma tem de boala si nu doar de boala pe care ar putea sa o aiba copilul meu, ci si eu. Mi-e frica sa nu patesc ceva. Mi-e frica sa nu ma imbolnavesc, dar nu pentru mine, ci tot pentru copilul meu. Daca eu as pati ceva, cine ar avea grija de puiul meu?
Cine poate sa aiba grija de propriul copil mai bine decat o mama?
Cine il poate strange la piept cu mai multa dragoste decat o mama?
Se spune ca nimeni nu e de neinlocuit, dar iubirea unei mame este. Abia dupa ce-am devenit mama am inceput sa simt frica de boala si de moarte…
Vezi si: Viata de mamica. Dupa ce bebe adoarme: „Imi pare rau ca m-am enervat!” | Demamici.ro
