Adela Popescu a nascut pentru a doua oara pe 9 decembrie. Sotia lui Radu Valcan a adus pe lume, pe cale naturala, un baietel perfect sanatos care a primit nota 10 la nastere. Prezentatoarea TV a povestit intr-un articol pe blogul sau cum a decurs cea de-a doua nastere, durerile crunte prin care a trecut, sentimentele care au incercat-o, dar si satisfactia imensa pe care a simtit-o cand si-a tinut baietelul la piept.
Fericirea si degajarea Adelei Popescu s-au vazut si in fotografiile pe care le-a postat pe conturile de socializare la scurt timp dupa ce a devenit mamica pentru a doua oara. Al doilea baietel a avut 3430 g si 51 cm. Vedeta de televiziune si Radu Valcan mai au impreuna un baietel de 2 ani jumatate, pe nume Alexandru.
„Sambata seara, pe opt decembrie, mai exact, ne-am dat seama ca ne dorim sa mancam ceva bun in oras. Asa ca am ales un restaurant thailandez ce ne place noua mult. Am renuntat si la protocolul pe care orice femeie ce urmeaza sa nasca ar trebui sa il urmeze, adica sa manance cat mai usor si putin cantitativ, mai ales in zilele in care posibilitatea de a naste e mare. A doua zi implineam 40 de saptamani de sarcina. Asadar, am comandat si orez, si supa de cocos, si padthai si curry si am ciocnit chiar si un pahar de prosecco. Sarbatoream ceva. Habar nu aveam ca sfarsitul vietii in trei.
Marturisesc ca nu ma bucuram neaparat ca baietelul se lasa asteptat atat, asta pentru ca inca de la inceput el a fost nitel mai mare decat varsta lui biologica. Toate bune, era clar ca ii place in burtica, doar ca o greutate maricica mi-ar fi micsorat sansele de a naste natural sau ar fi facut ca procesul sa se desfasoare mai greoi. Stiam cat m-am chinuit cu Alexandru, care a avut 3050 la nastere, asa ca mi-era greu sa imi imaginez cum s-ar intampla asta la peste 3500 gr cat se preconiza.
Pe la 4:30 dimineata m-am trezit sagetata de o durere familiara de spate. Similar cu ce simt de regula la menstruatie, dar mult mai aproape de ce am simtit la debutul travaliului cu Alexandru.
M-am intors pe stanga, apoi pe dreapta, durerea era acolo. Suportabila, dar prezenta. Am zis sa fac cativa pasi sa ma asigur ca nu e nimic, timp in care am luat si un antispastic sa imi confirme ca e vorba de contractii de nastere sau nu.
S-a potolit o vreme, apoi s-a instalat din nou. Atunci a venit momentul sa il trezesc si pe Radu. Nu ne venea sa credem ca in sfarsit se intampla. I-am sunat pe ai mei sa vina sa stea cu Alexandru si am plecat nerabdatori, dar nu inainte de a-mi face un dus si a ma asigura ca am strictul necesar la mine. Ba chiar mi-am dat si cu un strop de parfum. Inca imi parea poezie.
Drumul cu masina spre spital a fost superb. Decoratiunile frumoase, cativa fulgi, noi super nerabdatori si fericiti ca in sfarsit se intampla, orasul gol. Spre fericirea lui Radu, ce isi calculase deja rutele pana la spital in functie de ora, km, trafic.
Pe drum am improvizat de pe telefon un playlist pe care l-am rugat pe Radu sa il faca pentru travaliu, imaginandu-mi ca voi avea chef, stare si energie sa ascult muzica, ba chiar sa ma fatai prin salon. Curata naivitate.”
Citeste si:
SARCINA POATE FI CONTAGIOASA 
STIINTA A DEMONSTRAT ASTA | DEMAMICI.RO
