Adela Popescu, jurnal de naștere naturală: „Mă tânguaim și imploram pentru încă puțină anestezie” | Demamici.ro

Adela Popescu, jurnal de naștere naturală. Adela Popescu a născut de trei ori natural și, de fiecare dată, actrița a avut o singură teamă: travaliul.

Mamă de trei băieți, Adela a rămas afectată încă de la prima naștere de durerile unui travaliu ce părea interminabil, după cum a mărturisit și ea în repetate rânduri. Chiar și așa, ea a ales să nască natural și la a doua, dar și la a treia sarcină.

„Imi doream tare de tot epidurala asa ca, fiind a treia nastere, si banuind ca lucrurile se vor precipita, toata lumea se grabea. Am ajuns in salon, m-am pregatit, apoi mers in sala de nasteri pentru epidurala.

Deja eram si mai dilatata, contractii dureroase si dese, asa ca s-a hotarat sa nu mi se injecteze cantitate mare de anestezie, doctorita mea, Anca Sultan, nedorind sa mai am pic pe expulzie.

E important sa simti contractia in plin, astfel incat sa poti impinge in climaxul ei. Dupa injectare s-a asezat putin linistea. Foarte putin. Ma dilatasem deja serios, ajunsesem la 8, efectul anesteziei trecea, eu eram in agonie.

Foarte repede am ajuns la dilatatie maxima, contractii de intensitate de 100 %. Deci, dupa experientele trecute, urma expulzia.”

Durerile nu au ocolit-o nici de această dată, după cum a mărturisit Adela pe pagina ei de Instagram. Iar o situație neprevăzută a îngreunat și mai tare nașterea.

„Bebelușul nu voia deloc să coboare”

„Ma tanguiam si imploram pentru inca putina anestezie. Sigur ca nu mai era posibil. Dar nu intelegeam de ce dureaza atat. Am simtit ca ma prabusesc cand am aflat ca bebelusul era inca sus, nu voia deloc sa coboare, in conditiile in care eu simteam ca nu mai pot.

Durerile erau inimaginabile si bebelusul nu voia sa iasa. Nu mai aveam nicio varianta, era one way. Tot ce puteam face era sa imping cu toata fiinta mea, tripland durerea ce mi-e peste putinta sa o descriu.

Anca si moasa mea, Geta Florea, au hotarat sa ma dea jos de pe masa si sa schimb pozitia, continuand sa impingand. Bebelusul incepea sa coboare. Eu ma rugam si urlam la toti Dumnezeii, sperand sa imi curme mai repede suferinta aducandu-mi copilul cu bine pe lume.

Din momentul acela, in cateva minute l-am auzit… Nu mai stiu ce am zis, ce am simtit, ce am exclamat. Imi amintesc doar ca il mangaiam si spuneam „iubirea mea, iubirea mea, multumesc, Doamne”.

Am inteles atunci de ce cobora atat de greu, avea cordonul ombilical fffoarte scurt. Si era si mare. 3620 kg. Cu toate astea, travaliul meu se poate numi unul scurt, adica de nici 4 ore. Dupa ce Anca a rezolvat tot ce era de rezolvat, imi amintesc ca am ramas un moment singura in sala de nasteri si, brusc, am inceput sa plang.

In hohote. Si nu m-am putut opri nici cand am ajuns in salon. Nu ma puteam opri…” 

Adela Popescu s-a rugat în timpul sarcinii să treacă cu bine de travaliu: „De data asta eram doar speriată”

„Deja din saptamana 37, in fiecare noapte, imi imaginam ca e ultima in formula aceea. Si ii pupam pe baieti, si ma rugam, si imi imaginam, si construiam scenarii si voiam sa se opreasca putin timpul in loc, realizand cat de valoroasa si rara e linistea pe care inca o traiam.

E drept ca din saptamana 37 ma simtem diferit. Parca aveam contractii mai des, nu puteam sa respir, aparusera insomniile si, in plus, stiam ca e posibil ca lucrurile sa se precipite fiind vorba de a treia nastere.

Daca la primele doua aveam o nerabdare combinata cu entuziasm, de data asta eram doar speriata. Aveam certitudinea ca va fi greu, dar si siguranta ca se va sfarsi cu bine. Dar binele asta, ca punct final, stiam ca avea sa vina dupa multa durere. Travaliul.

Asa ca tot ce puteam face era sa ma rog sa am un travaliu scurt si sa se intample totul cat mai repede. Dar nu atat de repede cat sa imi pun sotul in dificultate prin masina, in drum spre maternitate. Acesta a fost cosmarul lui cel mai mare, sa nu fie el nevoit sa imi taie cordonul ombilical.😅.

E! Pe scurt, in seara de 10 spre 11 m-am pus in pat foarte linistita, mai linistita ca niciodata, constatand cat de bine ma simt. Nu ma durea nimic, nu aveam contractii si chiar ma gandeam ca o sa dorm, in sfarsit, bine. Dupa un pahar de vorba cu Radu pe terasa, facand pronosticuri, am mancat un castron de visine si m-am culcat.

Pe la 5:40 am simtit ACEA contractie.
Dar pentru ca eram adormita nu am fost sigura ca e pe bune sau ca visez. Asa ca am asteptat. A venit si a doua. Atunci mi-a fost clar. Stiu ca am zambit si mi-am zis, gata, asta a fost.

I-am scris mamei ca se apropie momentul si soacrei mele sa se imbrace sa vina la copii. Pe Radu am preferat sa nu il anunt imediat, de teama ca nu ma va lasa nici sa ma spal pe dinti.

Asa ca, tacticoasa, mi-am facut un dus, am pregatit cele necesare, m-am imbracat cu rochia alba, am spus o rugaciune si apoi l-am trezit pe Radu.
Puteti sa va imaginati reactia. Atat de agitat si emotionat era, incat m-am oferit chiar sa conduc eu, daca considera ca nu face fata emotiilor. 😅
A refuzat.”

Vezi si: Adela Popescu a născut. Vedeta a adus pe lume cel de-al treilea băiețel | Demamici.ro

Vezi si: Adela Popescu, fotografii neretușate după ce-a devenit prima dată mamă. Alexandru, băiețelul ei cel mare, a împlinit 5 ani | Demamici.ro