Cuprins:
14.05.2018, ora 17:37. Atunci a venit pe lume Clara. M-au dus apoi la terapie intensiva. Eram treaza dupa rahianestezie, insa nu-mi simteam corpul. Eram amortita complet. Cu greu mi-am putut misca mainile sa ma uit la telefon si sa-i anunt pe cei dragi ca am iesit din operatie. Imi era frica sa misc prea mult capul. Auzisem nenumarate povesti cum ca nu e bine sa-ti misti capul in timpul operatiei pentru ca e posibil sa ramai cu dureri foarte puternice. In timpul operatiei l-am miscat usor stanga-dreapta, insa nu am incercat deloc sa-l ridic in fata astfel incat sa-mi fortez gatul. La cat de grea e recuperarea dupa operatie, o migrena era ultimul lucru pe care mi-l doream.
Am intrebat-o pe anestezista inainte de a-mi face anestezia daca am voie sa misc capul si mi-a spus sa evit acest lucru. Am fost foarte ascultatoare si abia la cateva ore dupa operatie am incercat sa-l ridic usor de pe perna pentru a bea apa. Asadar, durerea de dupa rahianestezie nu e chiar un mit. Au fost mamici care s-au confruntat cu migrene ingrozitoare dupa operatia de cezariana. Din fericire nu a fost cazul meu.
Exista doua tipuri de anestezie care se pot face in cazul operatiei de cezariana: anestezie generala, sau cea locoregionala. Cea din urma este cel mai des folosita in cazul acestui tip de operatie. Scopul anesteziei este bineinteles acela de a asigura realizarea in conditii de siguranta actul chirurgical si de a atenua pe cat posibil durerile de dupa. Anestezicul este injectat sub vertebra L4, in lichidul cefalorahidian. In 3-4 minute de la injectare, partea inferioara a corpului amorteste complet, iar pacienta nu mai simte nimic in timpul manevrelor chirurgicale. Efectul anestezicului dureaza intre 2 si 4 ore, motiv pentru care rahianestezia este utilizata doar in cadrul operatiilor care nu depasesc 2-3 ore.
Rahianestezia are marele avantaj de a-i oferi mamei posibilitatea de a trai experienta nasterii. (Vezi articolul despre cum a decurs nasterea Clarei si ce-am simtit in timpul operatiei de cezariana). Ca in cazul oricarei proceduri chirurgicale, exista nenumarate riscuri la care te supui si pe care ti le asumi. In orele de dupa cezariana pot sa apara si efecte neplacute precum greata, voma, retentia de urina, scaderea tensiunii arteriale si cefaleea. Din cauza acestor riscuri, pacienta este tinuta sub supraveghere cateva ore dupa nastere, in salonul de terapie intensiva.
Am nascut aproape de ora 18:00 si am stat la terapie intensiva pana a doua zi la orele 10:00. A fost destul de greu sa ma odihnesc avand in vedere ca nu ma puteam intoarce nici pe o parte, nici pe cealalta. Aveam o greutate pusa pe burta si gheata. In mana aveam pusa branula, iar pe un deget de la cealalta mana era conectat aparatul care masura tensiunea arteriala. Bipaitul de la aparatul meu, dar si cel al colegelor de salon m-au facut sa stau ore in sir cu ochii la ceasul din salon care era pozitionat exact in fata mea. In 2-3 ore dupa operatie am inceput sa ma dezmortesc si sa-mi simt picioarele. Reuseam chiar sa imi misc degetele destul de bine. Odata cu dezmortirea m-a lovit si durerea ascutita de dupa operatie. Toleranta la durere e diferita de la persoana la persoana, insa acum mi-am dat seama ca a mea nu era tocmai ridicata. Mi-a fost administrat un calmant prin cateterul pe care il aveam pus in coloana pentru a-si face efectul mai repede. Ce-i drept, la scurt timp dupa ce simteam lichidul rece cum se prelingea prin spatele meu, durerea isi pierdea din intensitate. Nu disparea complet, insa ramanea undeva in fundal si nu-mi dadea prea mari batai de cap.
De departe cea mai dureroasa procedura prin care am trecut la terapie intensiva a fost apasatul pe burta. Cand o vedeam pe asistenta intrand in salon si stiam ce urmeaza ma simteam ca intr-un episod din Dexter cand urmeaza sa-ti fie infipt un cutit de macelar drept in beregata. A doua zi de dimineata a venit timpul sa merg in salon. Ma gandeam cu groaza la momentul in care urma sa ma dau jos din pat. Stateam in ultimul pat de la perete, iar inaintea mea, alte doua doamne, tot cu cezariene, trebuiau mutate pe salon. Prima a reusit, cu ajutor, sa se ridice in sezut. La scurt timp a ametit si asistenta a intins-o la loc in pat. Cea de-a doua a fost mai rezistenta. A reusit sa se ridice in picioare. Nu a facut niciun pas ca a luat-o ameteala si a fost si ea nevoita sa se intinda la orizontala.
M-am albit si mai tare cand am vazut „spectacolul” ce se desfasura inaintea ochilor mei. Ei bine, cand mi-a venit randul, m-am ridicat, ce-i drept, foarte greu, dar am reusit sa ma asez in caruciorul cu rotile si am asteptat sa fiu dusa in salon. M-am asezat in pat si abia spre seara m-am ridicat sa fac primii pasi. Abia reuseam sa ma misc cand am vazut ca usa salonului s-a deschis si a intrat asistenta cu carutul in care se afla Clara. Zambeam larg si parca pentru cateva momente, cand o priveam, nu mai simteam durerea chiar atat de tare. Ma simteam totusi neputincioasa si panicata pentru ca totul era nou pentru mine. Nu puteam sa ma ridic repede din pat si nu puteam sa-mi iau micuta in brate imediat sa o linistesc cand incepea sa planga. De aceea, daca sunteti operate e de preferat ca o persoana apropiata sotul, mama, sora, o prietena, sa stea macar cateva ore pe zi cu voi pentru a va ajuta cu copilasul.
Gasesti totusi resurse, in ciuda durerilor crunte, sa te ridici si sa-ti iei in brate bebelusul care plange. Daca pana sa-ti vezi micutul sau micuta te intrebai cum o sa ai curajul sa-l iei in brate, sa-l manevrezi, ei bine, totul vine instinctiv. Teama dispare, iar fragilitatea minunii tale nu te mai sperie. Inveti instant cum sa il iei, cum sa il tii in brate si ti se umple inima de bucurie cand vezi cum se cuibareste la pieptul tau si cum se linisteste cand iti simte mirosul si iubirea. Timp de 9 luni te-a avut mereu aproape, ti-a ascultat inima, s-a leganat odata cu pasii tai si s-a simtit in siguranta. Dintr-o data a fost smuls din mediul lui de confort si totul s-a schimbat radical. Doar tu, cu mirosul tau, cu vocea ta si cu iubirea pe care i-o porti poti sa-l faci sa se simta din nou in siguranta.
Dupa 3 nopti si 4 zile am fost externata din spital. Daca in prima zi dupa operatie eram disperata si ma gandeam ca nu voi mai scapa de durerile crunte, in ziua a 4-a ma simteam mult mai bine. Recuperarea e grea, dar lucrurile se imbunatatesc de la o zi la alta. Mergeam cu greu si cu dureri mari in prima zi dupa operatie, insa era de ajuns sa ma uit la Clara pentru a-mi gasi puterea si a merge mai departe. Durerile de dupa cezaiana nu sunt singurele cu care m-am confruntat in spital. Sa vedeti ce probleme am avut cu alaptarea.
Actrița Anca Dinicu a născut în secret, vedeta anunțând că a devenit mamă abia după…
Gemenele lui Mihai Morar au împlinit 16 ani. Mara și Cezara sunt în plină adolescență,…
Inovații și tratamente în medicina modernă: fertilizarea in vitro și managementul endometriozei. Într-o lume unde…
Din culisele unei familii numeroase. Șase copii și o mămică celebră - interviu cu Anca…
Fiica lui Mihai Găinușă a împlinit 19 ani. Mihai Găinușă, cunoscut pentru cariera sa în…
Familia Regală s-a mărit! Augustus Mihai de România, cel mai nou membru, este nepotul Principesei…