Iti aud cererile toata ziua. Suna ca un ciripit in urechile mele. Sunt cu tine de cand deschizi ochisorii si ceri micul dejun, iti sunt alaturi si cand obosesti de atata joaca si vrei sa te odihnesti, sunt acolo in fiecare seara la baita de dinainte de somn.
Cand suntem in parc stiu ce urmeaza sa aud inainte sa te anunt ca trebuie sa plecam: „Mama, pot sa ma mai catar pe barele acelea inca o data? Putem sa mai stam inca un minut?”.
Sincer, de obicei ma enerveaza intrebarile astea pentru ca in acele momente chiar trebuie sa plecam. Trebuie sa ajung pe la magazin, la cumparaturi sau sa fac cina. Vietile noastre trebuie sa mearga inainte. Nu putem sta toata ziua in parc. Cateodata cand nu asculti imi vine sa tip sau sa plang. Sau sa ma asez si sa renunt.
Cand incercam sa ajungem undeva la timp, mereu aud: „Mama, termin acum de desenat si vin. Inca un minut, bine?”. Cand iti spun ca trebuie sa mergi la baita pot sa bag mana in foc ca aud din nou: „Mama, termin jocul cu sirena. Inca un minut, te rooog!”.
Cand stam in patul imens si ne jucam si chicotim, stiu exact ce urmeaza sa se intample cand ma ridic: „Mami, aseaza-te inapoi. Inca un minut, bine?”. In cap mi se desfasoara lista cu toate lucrurile pe care le am de facut si uneori stresul tipa la mine mai tare decat cerintele tale.
De asta, in unele momente iti spun ca nu. Nu pot sa fac asta niciun minut in plus, nicio secunda. Am atatea lucruri de facut…
Dar astazi, uitandu-ma la fotografiile din vacanta, la aventurile noastre si stiind ca urmeaza sa incepi gradinita in cateva saptamani, m-am pus in pielea ta si mi-am dat seama ce simti cand imi pui intrebarea cu „inca un minut”. Acum vreau sa te intreb si eu, la randul meu.
Asadar, pentru tine, copilasul meu care pana mai ieri te tarai prin casa de-a busilea, pentru tine micutul meu caruia inca iti aud respiratia cand adormi la pieptul meu, pentru tine copilul meu pe care te-am vazut in fiecare dimineata din ziua in care te-ai nascut… pentru tine am o intrebare. Poti sa mai stai cu mine, la pieptul meu, exact asa micut cum esti, inca un minut, te rog?
Poti sa te mai ghemuiesti langa mine si sa adormi langa coapsa mea, acolo unde incapi perfect acum? Inca un minut?
Poti sa te mai uiti la mine cu ochisorii tai intrebatori, sa te agati de fiecare cuvant de-al meu de parca ar fi cele mai importante sunete pe care le-ai auzit vreodata? Poti sa faci asta inca un minut, te rog?
Poti sa-mi mai spui mama in loc de ma sau mami, inca un minut, te rog?
Poti sa ma lasi sa te mai legan in bratele mele in orele de seara cand e liniste perfecta? Poti sa adormi cand iti cant cantecelul tau preferat? Poti sa faci asta inca un minut, te rog?
Poti sa ma rogi sa dansez cu tine si sa batem ritmul de la Hakuna Matata inca un minut, te rog?
Poti sa ramai asa micut, cu ochii intrebatori, atat de inocent, de jucaus, inca un minut, te rog?
Inainte sa pleci de langa mine, inainte ca lumea sa se deschida in fata ta, inainte sa-ti dai seama ca nu mai ai nevoie de mine alaturi in fiecare secunda…
Vreau sa vezi lumea si sa iei tot ce-ti are mai bun de oferit. Vreau sa cunosti iubirea. Vreau sa-ti faci prieteni si sa mergi in aventuri. Vreau sa-ti simti sufletul vibrand si sa mergi incotro te indeamna inima. Vreau toate lucrurile astea pentru tine.
Stiu ca nu voi fi inclusa in planurile astea, dar sunt ok cu asta. Dar inainte de a merge acolo, inainte de a intra in lumea ocupata si plina a ta, poti sa mai stai cu mine, aici, in poala mea, inca un minut, te rog?
Traducere dupa Colleen Temple
