Alina Laufer, lecție de speranță pentru femeile care își doresc să devină mame: „Am luptat pentru toți copiii mei, să fie azi în viața mea.” Alina Laufer este una dintre mămicile din showbiz pentru care maternitatea nu a venit deloc cu ușurință. Iar atunci când credea că a scăpat de ce era mai greu, momentul nașterii avea să-i mai dea o lecție.
Ceva atât de firesc, de natural, precum conceperea unui copil, s-a dovedit a fi în cazul ei o călătorie de mai bine de 10 ani, cu multe urcușuri și coborâșuri, dar din care a avut grijă să excludă mereu orice tentativă de a spune: „Nu mai pot” sau „Mă dau bătută”.
Soția politicianului Ilan Laufer a luptat pentru fiecare clipă din viața ei de mămică, fiecare zâmbet, fiecare amintire și fiecare copil pe care îl are astăzi alături de ea.
Prima sarcină a venit la vârsta de 25 de ani, după 6 luni de încercări, în perioada căsniciei cu interpretul Jorge.
Cât despre a doua sarcină, cu actualul ei soț, Ilan Laufer, Alina a avut de așteptat nu mai puțin de 10 ani, după ce s-au confruntat cu infertilitatea în cuplu. În anul 2020, cei doi aflau cu bucurie că tratamentul de fertilizare in vitro a reușit și că vor deveni părinți de gemeni, o fetiță și un băiețel. Micuții s-au născut prematur, iar mama lor a stat cu ei în permanență la spital.
Astăzi, Alina Laufer are 41 de ani și este mama a trei copilași superbi: Karina, fetița cea mare, și gemenii Nathaniel și Davina.
Ce faci, Alina? Cum te simți de când au apărut gemenii?
Alina Laufer: De când au apărut gemenii sunt foarte ocupată, nu-mi văd capul de treabă, însă este un rol care mă împlinește total. Așa că încerc tot timpul să găsesc resurse și să nu mă vait, mai ales că îmi oferă multă satisfacție.
Karina te ajută pe acasă cu frații ei mai mici?
Alina Laufer: Karina are aproape 14 ani și din câte am observat nu-i plac foarte mult bebelușii. Cred că așteaptă să crească să poată să-i ducă la mall, să mănânce o înghețată, să facă și ea lucruri care să-i placă și ei. Da, este tot timpul pe lângă mine și dacă insist puțin mă și ajută când am nevoie.
Cum se îmbină viața de mamă de adolescentă cu viața de mamă cu 2 copii mici? Nevoile lor sunt diferite…
Alina Laufer: Compartimentez cumva lucrurile. Pe de o parte ce am de făcut cu Kari, acum că e în clasa a 8-a… știu că trebuie să o „terorizez” să învețe. Am răsfățat-o suficient până acum, așa că încerc să o fac să fie mai independentă, să știe să își pună singură de mâncare, să știe să își pregătească ceva rapid dacă i se face foame. Iar cu cei mici este un job full time, nu există timpi morți. Mie îmi plac foarte mult bebelușii și sunt familiară cu această etapă, pentru că am trăit-o și cu Karina. Însă cu rolul de mamă de adolescentă nu… și acesta e capitolul în care învăț.
După episodul în care ai născut prematur gemenii și mai ales după 10 ani de încercări de a rămâne însărcinată ai reușit să inspiri multe femei. De unde ți-ai găsit puterea în acele momente?
Alina Laufer: Mie nu mi se pare că am o putere nemaipomenită. Pur și simplu, atunci când îți dorești ceva, nu renunți. Asta e definiția mea, nu aș putea să renunț la nimic. Îmi doresc o familie minunată? Atunci muncesc în fiecare zi la lucrul acesta.
Îți dorești să arăți bine? Atunci te duci la sală și ai grijă ce mănânci toată viața. La fel și cu dorința mea de a avea copii. Am ținut-o pe drumul acesta indiferent că am avut tot felul de diagnostice care ne făceau poate să nu mai încercăm. Da, am avut și astfel de momemnte, însă eu în general sunt genul de om care nu își pierde speranța și slavă Domnului că și Ilan este la fel.
Declarai la un moment dat că medicii ți-au zis că în procent de 99% nu vei putea rămâne însărcinată. Și totuși, a mai rămas acel 1%. Ce te-a făcut să crezi în acel unic procent?
Alina Laufer: Eu mi-am spus că o să încerc până când voi trece de vârsta la care să pot face copii. Pentru că tehnologia avansează, se schimbă, corpul nostru reacționează diferit în anumite perioade. Și mi-am spus că atâta timp cât eu voi fi fertilă, voi încerca să fac copii. La noi infertilitatea a fost masculină, nu mi s-a părut nicio problemă jenantă, noi am tratat problema în cuplu, împreună.
Ce opțiuni sunt pentru cuplurile care se confruntă cu infertilitatea masculină?
Alina Laufer: Pentru bărbați contează foarte mult să aibă un stil de viață sănătos, să mănânce corespunzător, să se odihnească, să se antreneze. Ilan a avut perioade în viața lui în care a fost mai mult stresat, obosit și cred că perioada de pandemie i-a folosit foarte mult, pentru că a stat mai relaxat.
Se întâmplă ca tot mai multe cupluri să aibă probleme de fertilitate, nu este absolut nicio rușine. Poate bărbații sunt mai orgolioși și refuză să vorbească cu cineva despre acest lucru. Însă dacă nu recunoști că ai o problemă, nici nu poți să o tratezi.
Și apoi ai aflat că ești însărcinată cu doi copii…
Alina Laufer: M-am emoționat teribil când am văzut că au prins ambii embrioni, la prima ecografie când i-am văzut. Apoi la a doua ecografie când am aflat și sexul lor… mai ales că îmi doream măcar un băiat. A apărut pe lume Nathaniel care e cel mai cuminte băiețel, e feblețea noastră.
Un alt moment de cotitură a fost nașterea lor prematură, la 29 de săptămâni
Alina Laufer: Perioada nașterii a fost și ea una dificilă, însă nici acolo nu mi-am pierdut speranța. Am rămas pozitivă, am avut încredere în medici.
Eu am născut cu doamna doctor Comandașu, la Maternitatea Giulești, iar neonatologul lor a fost dna doctor Tocariu, niște medici deosebiți care mi-au spus exact care e situația, nu mi-au vândut speranțe deșarte.
Eu îmi spuneam că nu am așteptat 10 ani să rămân însărcinată și nu o să mă lase Dumnezeu într-un moment ca acela. Am stat 2 luni în spital, pe care nu le regret deloc. Aș fi stat și 1 an dacă era nevoie, pentru copiii mei. A fost o experiență pentru mine, chiar am rămas în relație de prietenie cu celelalte mame de prematuri care erau și ele internate cu bebelușii lor.
Ce ai simțit când ți-ai văzut bebelușii? Vulnerabilitatea lor ți-a dat putere?
Alina Laufer: Mi-a venit puțin să plâng când i-am văzut prima dată în salonul de Terapie Intensivă. Erau atât de ușori, îmi încăpeau într-o palmă…dar nu am plâns, nu voiam să mă simtă plângând. Dar da, erau foarte, foarte mici.
Poți spune că ai luptat pentru ca fiecare copil al tău să fie azi în viața ta?
Alina Laufer: La Karina nici la ea nu am rămas însărcinată imediat, abia după 6 luni. La ea în schimb am avut o naștere foarte, foarte grea. Am născut la termen, dar am stat 24 de ore în travaliu. A fost foarte dureros, mi-am dorit foarte mult să nasc natural, nu știu dacă aș mai avea puterea să o fac din nou. Și operația de cezariană este una dificilă și te recuperezi mai greu. Am luptat pentru toți copiii mei, să fie azi în viața mea, dar asta înseamnă să fii mamă și să lupți pentru copiii tăi.
Ce le transmiți femeilor care își doresc să devină mame și nu reușesc și poate că și-au pierdut chiar și ultimul procent de speranță? Acel 1% în care tu ai crezut…
Alina Laufer: În primul și primul rând le transmit femeilor să facă copii devreme. Odată ce înaintăm în vârstă apar tot felul de probleme și ar fi bine să nu aștepte să treacă de 30-35 de ani.
În al doilea rând, pentru femeile care și-au pierdut speranța, ar fi bine să aibă încredere că ce este scris pentru ele se va întâmpla, să aibă încredere că tehnologia lucrează în favoarea lor și să se documenteze foarte, foarte mult.
Nimic nu vine dacă nu depuneți un pic de efort în direcția aceea. Eu mă uitam mereu, mă informam, ce tratamente au mai apărut, ce suplimente nutritive pot lua și care mă pot ajuta. Și, bineînțeles, să ia în considerare și adopția pentru că sunt multe cazuri de femei care au adoptat un copil și după aceea au reușit să rămână și însărcinate. Pentru că dispăruse acel stres. La noi nu a fost vorba de acel stres pentru că noi o aveam deja pe Karina, creșteam un copil. Dar da, ne doream și copiii noștri și ne doream o familie mai mare. Pentru mine nu contează dacă copilul este al meu sau nu pentru că oricum niciunul din copiii mei nu seamănă cu mine.
