Pe data de 24 mai, fiind ziua mea de nastere, asteptam sa vina sotul sa mergem in oras. M-am aranjat, am gatit-o si pe Natalia ca sa petrecem o seara frumoasa in familie. Dintr-o data, ca din senin, Natalia a scos un tipat ascutit. Au urmat urlete crunte de nu o puteam opri. Ne-am speriat cumplit amandoi si am plecat intr-un suflet spre spital. Cand am vrut sa o schimb, am vazut sange in scaun.
Un doctor de la Urgente a consultat-o imediat si ne-a zis ca trebuie operata pe loc ca deja pierduse foarte mult sange si ca va muri in cateva ore. Am simtit ca-mi fuge pamantul de sub picioare. Poate ca in acel moment nu voiam sa accept operația, dar nu am avut incotro. Facuse invaginatie intestinala. Dupa 6 ore de așteptare… i-am vazut chipul la terapie intensiva… Avea doar 2 lunite. Si acum imi amintesc ce durere sfasietoare am simtit si ce neputinta…😢.
Medicul a spus ca nu i-a taiat intestinul si ca este posibil, dar nu obligatoriu, sa mai faca invaginatie. Asa a si fost. Dupa 6 luni, Natalia a ajuns din nou la cutit din aceeasi cauza.
Acum, la 2 ani distanta, suntem optimiste si nu ne mai gandim la rau. O poveste reala cu final fericit😍. Avem grija ce mancam, nu are regim, dar mananca in cantitati mici si des. Acum avem si bebe 2 (Theodora). Natalia este extrem de fericita ca are o surioara si nu a fost geloasa in niciun moment.
Foto simbol
Citeste si:
CONTRACTIILE – CUM SE SIMT SI CAND TREBUIE SA MERGI DE URGENTA LA SPITAL | DEMAMICI.RO
ADEVARUL DESPRE DURERILE DE DUPA CEZARIANA – RAHIANESTEZIA SI DURERILE DE CAP
