Anestezia epidurala nu functioneaza mereu. Marturia unei mame. Anestezia epidurala este solicitata de mai mult de 50% dintre femeile care se pregatesc sa nasca. Anestezia epidurala este cea mai des intalnita metoda de diminuare a durerilor din travaliu. Chiar si asa, in unele cazuri (9-12%) eficacitatea ei este zero.
Cuprins:
O mama care a trait pe pielea ei acest lucru si-a impartasit povestea online, astfel încât, si alte mamici sa stie la ce sa se astepte.
„Cand eram mica, am intrebat-o pe mama daca e dureros sa nasti. Mi-a spus ca este, dar ca experienta e una atat de frumoasa incat uiti de durere.
Asa ca mi-am adus aminte de cuvintele mamei mele cand am ramas prima data gravida la varsta de 35 de ani. Speram ca vorbele ei sa se adevereasca. Incepusem sa citesc, sa merg la cursuri pregatitoare pentru ziua nasterii, stiam tot ce e de facut si, cu cat aflam mai multe, cu atat mai sceptica eram.
Mi-era greu sa cred ca miracolul nasterii va alunga durerea. E o experienta unica, ce-i drept, insa pana una alta eu eram cea care trebuia sa impinga un capsor pana avea sa iasa din vagin. Asta e adevarul!
Anestezia epidurala nu functioneaza mereu. Marturia unei mame: „am vrut sa nasc fara anestezie, insa…surpriza!”
„Mi-am spus ca daca durera va deveni insuportabila, o sa apelez la epidurala. In plus, auzisem cateva povesti cu femei care au nascut natural fara anestezie, insa suspectam ca s-ar putea ca eu sa nu fiu una din ele.
Cu o luna inainte de data programata pentru nastere mi s-a rupt apa. Eu si sotul meu am mers la spital imediat. Contractiile inca nu incepusera, asa ca mi s-a indus travaliul. Pentru urmatoarele ore stateam dezbracata la dus, in timp ce sotul meu statea intr-un colt si ma pazea, citind ziarul. Cand prima contractie a lovit, a sarit spre mine si m-a tinut de mana. Insa putin aveam sa stiu ca ceea ce tocmai simtisem era cea mai blanda dintre contractii.
Ne-am intors in camera si in doar cateva minute, contractiile au devenit mult mai dureroase. Urlam de durere si imi doream anestezic, iar timpul parca se dilatase. In cateva minute (pentru mine au fost ore) mi-a fost administrat un analgezic.
Dupa 10 ore de travaliu, incepusem sa delirez
Abia la sfarsitul zilei eram suficient de dilatata incat sa nasc. Durerea era atat de groaznica, incat incepusem sa delirez. La un moment dat le-am spus tuturor medicilor care se ocupau de mine ca eu am nascut si ca trebuie sa plec.
„Nu pleci nicaieri, stai aici”, i-am auzit apoi pe toti cei din camera.
Venise momentul sa mi se administraze epidurala si ma simteam de parca nicicand nu primisem o veste mai buna. Eram suficient de coerenta incat sa imi aduc aminte ca trebuie sa stau nemiscata cand acul va fi introdus in coloana mea.
Sotul si o asistenta m-au tinut in timp ce ma incovoiam pe marginea patului, iar anestezistul imi administra procedura. Pentru cateva clipe, durerea acului care imi patrundea in coloana rivaliza cu durera de la contractii. Apoi mi-am dat seama ca s-a intamplat ceva. Il auzeam pe medic, cum spunea ca mai trebuie facuta o data.
Nu am aflat nici pana acum ce s-a intamplat. Stiu doar ca medicul s-a uitat la mine si mi-a spus ceea ce reprezenta cea mai mare teama a mea: Voi naste fara anestezie. Epidurala nu a prins la mine. Nici macar un strop.
Ulterior, am aflat ca mai multe femei au trecut prin asta. Motivele pentru care epidurala nu functioneaza sunt diverse: pozitia gresita a cateterului, asteptarile pacientei sau chiar rezistenta la durere foarte mica.
Ultima parte mi se aplica. In urmatoarele ore am trait un chin. Am urlat, am strigat de durere, cu lacrimi in ochi imi rugam sotul sa faca ceva, sa imi treaca durerea. Fetita mea se lasa asteptata. De fiecare data cand sotul meu imi spunea ca ii vede capul, capsorul ei disparea din nou. Trupul meu parea smuls cu totul si nu credeam ca voi trai o asemenea durerea in viata mea.
Medicul a decis sa imi faca o epiziotomie. Nu ma incanta sa fiu taiata, insa in acel moment nu mai conta. Cu doar 10 minute inainte de miezul noptii, fiica noastra perfecta a venit pe lume.
Cand iti dai seama ca bebelusul tau merita fiecare secunda de durere traita
A doua zi de dimineata m-am trezit dornica sa imi tin fetita in brate. Cand m-am dat jos din pat, durerea m-a lovit in toata zona genitala, care apropos, era plina de cusaturi si umflata.
Fiecare pas imi aducea mai multa durere, dar eram nerabdatoare sa imi strang fetita in brate.
Si atunci am vazut-o. Asistenta mi-a indicat unul din patuturi. Pe masura ce ma apropiam si imi priveam fetita si o ridicam spre pieptul meu, sa o tin in brate, imi aduceam aminte de vorbele mamei mele. Si tot atunci mi-am dat seama ca a avut dreptate, insa doar partial.
Miracolul nasterii nu te face sa uiti de durere. Nu uiti niciodata de durere, o simti in fiecare particica a corpului tau. Insa, la final, iti dai seama ca toata durerea a meritat. Cand iti tii copilul in brate te face sa iti dai seama ca ai mai trece inca o data prin toata acea durere, doar ca sa poti trai emotia pe care doar o mama o poate simti. Si mi-as fi dorit sa fi stiut si asta de dinainte.”
