Baietelul care s-a nascut fara o parte din creier a murit la 5 ani. Micutul s-a stins pe 1 aprilie, in Carolina de Nord, „linistit si impacat”, in bratele tatalui sau.
Brandon Buell, 35 de ani, tatal lui Jaxon: „A murit in bratele mele, alaturi de parinti si de familie. I-am oferit confort si dragoste pana la sfarsitul zilelor sale.”
„In ultima instanta, organele lui Jaxon au inceput sa cedeze unul cate unul. Asa se intampla in cazul copiilor care sufera de afectiunea asta. Stiam de la inceput ca asa va muri, doar ca nu stiam cand”, a declarat Brandon Buell pentru today.com.
„Jaxon ne-a dat tuturor o lectie despre putere si despre dulceata sufletului. Ne-a invatat pe mine, pe mama lui si intreaga familie sa fim mai buni.”
Baietelul care s-a nascut fara o parte din creier a murit la 5 ani. Doctorii i-au dat cateva saptamani de trait, insa Jaxon Buell a trait ani
Povestea de viata a „baiatului minune”, care a sfidat prognosticul medicilor si a trait in ciuda unei malformatii extrem de grave la creier, a impresionat o lume din 2014, anul in care Jaxon s-a nascut.
Jaxon Buell a venit pe lume cu doar 20% din creier. Medicii avertizasera familia Buell ca micutul s-ar putea sa moara la nastere sau sa traiasca doar cateva zile. Baietelul suferea de microhidranencefalia.
In saptamana 17 de sarcina, la o ecografie de rutina, medicul care ii monitoriza sarcina lui Brittany a observat ca ceva nu este in regula cu creierul copilului. Initial au crezut ca e vorba despre spina bifida, insa dupa mai multe investigatii si-au dat seama ca este vorba despre sindromul Joubert, o afectiune genetica rara ce apare la un copil din 100.000 de nasteriu.
Diagnosticul a fost confirmat la nastere, cand Jaxon a venit pe lume cu doar 20% din creier. In ciuda faptului ca cei mai multi dintre bebelusii care sufera de aceasta afectiune au o figura distorsionata, fata lui Jaxon era perfecta. Trasaturile chipului nu au avut de suferit din cauza bolii.
S-a nascut fara o parte din creier si din craniu, insa micutul nu a avut nevoie de o ingrijire mult mai diferita fata de cea solicitata de alti bebelusi. Parintii spun ca ii placea mult sa zambeasca si ca Jaxon a fost un exemplu de veselie si de iubire.
La doi ani, cu ajutorul terapiei, baietelul a progresat enorm. Reusea sa interactioneze cu jucarii, isi tuguia buzele sa dea pupic si intindea bratele dupa parintii lui sau dupa jucarii.
„Povestea lui Jaxon e un miracol. Vrem ca alte familii care trec prin situatii grele sa stie ca fiecare viata merita respectata, celebrata si respectata”, a adaugat Brandon Buell.
