A doua zi dupa nastere, o mamica a avut curajul sa impartaseasca lucruri pe care majoritatea femeilor nu le fac publice.
Fiecare mama trece prin dureri sau stari mai putin placute dupa nastere, insa cele mai multe dintre femei nu vorbesc despre asta, ci despre bucuria de a-si intalni bebelusul dupa 9 luni in care l-au purtat in burtica. Autumn a scos in evidenta partile mai putin frumoase de dupa nastere. A vorbit despre emotiile care au coplesit-o, despre recuperarea fizica, care in cazul ei, a fost una foarte grea din cauza rupturii de perineu.
Ideea scrisorii pe care tanara mamica a facut-o publica in mediul virtual e aceea de evidentiere a sacrificiului suprem pe care mamele le fac pentru a-si aduce pe lume copilasii. Orice mama merita respect pentru ca sarcina si nasterea sunt provocari dificile care necesita mult curaj.
„M-am gandit mult timp daca sa fac sau nu aceasta postare, dar am decis sa arat si partile mai grele de dupa nastere si sacrificiul suprem pe care il fac mamele din prima zi. Kevin mi-a facut poza asta.
Era a doua zi dupa ce-am nascut-o pe Layla. Mancam pranzul „delicios” pe care l-am primit de la spital, o friptura aproape arsa pe parti. Eram la inceput de drum, testand un teritoriu nou.
Invatam cum sa alaptez omuletul micut pe care abia l-am adus pe lume. Purtam chiloti de unica folosinta si un brau care sa-mi tina burta. Nimeni nu mi-a spus ca burta de gravida ramane pe pozitii, la fel de ferma si dupa ce nasti.
Nimeni nu mi-a spus cat de mult voi sangera. Nimeni nu mi-a spus ca voi petrece ore in sir plangand, coplesita de emotii. Imi amintesc cum stateam pe patul de spital si plangeam. Plangeam pentru ca dupa o sarcina lunga, dupa 9 luni, mi-am adus pe lume fetita.
Plangeam si pentru ca asta insemna ca nu o mai pot proteja inauntrul meu. Gandul asta ma inspaimanta. Aveam dureri atat de mari… Nimeni nu mi-a spus ca o nastere rapida vine la pachet cu o ruptura atat de rea.
M-am rupt in toate directiile. In saptamanile de dupa nastere cu greu mergeam. Nu puteam sa folosesc toaleta. Purtam acele tampoane imense. Nu credeam ca voi mai fi „normala” vreodata. Kevin m-a ajutat sa fac tot, absolut tot. El ma ducea la baie, ma ajuta sa urc si sa cobor scarile.
Sa fii mama e sacrificiul suprem.
Renunti la corpul tau pentru 9 luni. Il faci templu pentru bebelusul tau.
Treci prin travaliu si nastere.
Hormonii ti-o iau razna si emotiile te coplesesc imediat dupa nastere.
Lasi orice urma de rusine si ii ceri sotului sa te duca la baie.
Petreci ore in sir incercand sa atasezi corect bebelusul la san pentru ca iti doresti din toata inima sa-l alaptezi. Stii cat de important este pentru el.
Ce e cel mai important e ca mamele renunta la cine erau inainte cand devin mame. Multe femei renunta la pasiunile pe care le aveam, la unele visuri, la unele planuri. Mamele isi pun viata pe pauza pentru ca bebelusii sa o poata trai pe a lor. Trecem prin emotii mii, doar ca sa putem fi mame pentru copiii nostri.
Niciodata sa nu pui la indoiala sacrificiul pe care il face o mama.
Pana nu de mult eram Autumn. Distractiva, nebunatica, mereu pe drum. Acum sunt mama Laylei. Si ma bucur din suflet pentru asta.”
Citeste si:
