„Copilul independent sau cum să fii o mamă «leneșă»” – Anna Bîkova. Având în vedere titlul și ilustrația de prezentare a cărții, este foarte important să precizăm diferența dintre o mamă leneșă și mama „leneșă” din această carte de parenting. Câteva mămici își pot imagina un tablou în subconștient, cu un bebeluș neajutorat care încă nu poate face nimic și trebuie să se descurce singur, iar o mamă leneșă citește o carte sau bea o cafea în timp ce stă tolănită pe canapea. Această carte nu este despre părinți cu adevărat LENEȘI și nepăsători, ci despre cum să fii un părinte „LENEȘ” și să ajuți copilul să își formeze independența. Pentru a deveni o mamă leneșă, trebuie să fi fost mai întâi o mamă foarte muncitoare și răbdătoare.
Cuprins:
După cum bine arată Anna Bîkova, prin exemplele personale, precum și prin exemplele din experiența ei bogată de pedagog și psiholog, pentru a învăța un copil să fie independent, trebuie să avem răbdare mult timp și să facem lucrurile de două sau mai multe ori. „Mama leneșă” în contextul acestei cărți este o mamă care nu face totul pentru copil, ci explică, arată, învață și îndepărtează la început rezultatele nereușite ale învățării.
„Copilul independent sau cum să fii o mamă «leneșă»” – Recenzie
Lectura este despre cum să-ți ajuți copilul să devină independent. Nu doar urmărind, ci având capacitatea de a gestiona o situație care este, desigur, adecvată vârstei. Nimeni nu se așteaptă ca un copil de un an să își lege singur șireturile, dar poate să își ia singur fructul de pe farfurie sau paharul cu apă. Prin exemple simple, Anna Bîkova ne arată că nu este greu să crești o persoană mică independentă – este nevoie doar de multă răbdare, multă consecvență și uneori o doză de originalitate parentală (de exemplu, să vedem cine va câștiga concursul spălatului de față).
A fi mame „leneșe” înseamnă a-i oferi copilului libertatea de a face față sarcinilor zilnice pe care le poate face.
Dacă dorim ca acesta să învețe devreme să mănânce singur, trebuie să acceptăm că vom curăța multe luni până își dă seama că mâncarea nu se aruncă și până învață să folosească ustensilele. Dacă vrem să-și lege pantofii și să se îmbrace doar, va trebui să înțelegem că vom întârzia la întâlniri, grădinițe etc. Dacă vrem să ne facem ordine în camera, trebuie să dăm un exemplu personal, să dăm dovadă de perseverență, uneori să întoarcem lucrurile.
Cartea pune în valoare exemple despre cum părintele poate să învețe la propriul copil ce este independența și responsabilitatea și, în același timp, cum să-și împărtășească propriile interese, cât și interesele copilului (adică să nu înlocuiască dorințele copilului cu ale lor). De asemenea, sunt date exemple de cazuri dificile când părinții/ bunicii/ alții creează artificial condiții în care copilul devine complet dependent de ei (adică atunci când copilul pur și simplu nu are voie să se îmbrace singur și în final el însuși ajunge la concluzia că este mai ușor să fie purtat, de exemplu, de mamă). Sfaturile citite pe parcursul cărții vă vor ajuta să vă corectați comportamentul.
Anna Bîkova acordă atenție parentingului pozitiv (deși nu folosește acest termen). Metode prin care să reacționezi într-un mod pozitiv (dar corect) la greșelile copilului și cum să stabilești cu pricepere limite fără a hărțui, a certa sau a striga. Copiii absorb totul, mai ales lucrurile pe care nu le dorim, și chiar dacă luăm ceva din carte, este că un copil este crescut cel mai ușor prin exemplul personal.
„Învățați-vă copilul responsabilitatea fără a-i impune vinovăție și rușine. Pentru a face acest lucru, mesajele (cuvintele) tale nu trebuie să conțină evaluarea copilului („Ești rău! Ești iresponsabil! Ești neglijent!”). Vă puteți exprima atitudinea față de acțiunile ei prin intermediul mesajelor proprii. Separați-vă sentimentele de acțiunile copilului. Nu este „mă faci de rușine”, ci „mă simt incomod, mă simt inconfortabil”. Nu „ești supărat”, ci „sunt supărat când…”. Nu analiza vinovăția copilului în fața martorilor… Altfel creezi un sentiment de rușine, nu de responsabilitate. Responsabilitatea este încredere. Rușinea este incertitudine.”
„Copilul independent sau cum să fii o mamă «leneșă»” – Anna Bîkova
Anna Bîkova abordează și parentingul în stilul coaching, în care părinții pun întrebări care îi ajută pe copiii lor să găsească răspunsuri. Nu folosește instrucțiuni despre ce/ cum să facă, ci ghidează pentru a forma independența copiilor. Principalul lucru în această carte este că autoarea, ca psiholog, are o capacitate în plus de a înțelege toate temerile și problemele cititorului și le soluționează. Adică, ea poate avea deja răspunsuri pregătite la întrebările: „Cum să comunici cu un copil fără instrucțiuni?”, „Ce ar trebui să fac dacă este capricios?”, „Cum poate face ceva fără ajutorul meu?”
„Data viitoare când un <nu ai voie> dur e gata să vă țâșnească de pe limbă, dă-ți un răspuns la întrebarea <De ce nu ai voie?> Interesele cui dictează acest <nu ai voie>? Pentru că trebuie să spălați rufele/ să strângeți lucrurile / să spălați pe jos? Oare acest <nu ai voie> nu limitează dezvoltarea copilului?”
Cartea Annei Bikova este foarte utilă oricărui părinte care își dorește să crească independența copilului de la o vârstă fragedă. Beneficiile de care vom avea parte sunt multe și nu numai pentru noi înșine, ci și pentru copil. Este foarte clar că o persoană independentă are mai mult succes în viață, face față mai bine emoțiilor sale, reușește să-și pună limite, să spună „Nu”, să ia decizii și să le urmeze. Autoarea nu își impune părerea, ci oferă sfaturi și idei (cu multe exemple din propria-i experiență) care pot să ne ajute în creșterea copilului nostru.
Lectura este lejeră, destul de scurtă (în ciuda numărului de pagini), întrucât ideile principale sunt dublate şi prin ilustraţii amuzante care ajută la asimilarea informațiilor și mai bine. Sfaturile menționate de autoare sunt practice, fiind prezentate numeroase exemple din viața reală.
Autor: Cristina Doroș
Vezi și: „Eu, o mamă (im)perfectă?”- Recenzie | Demamici.ro
Vezi si: „Copilul tău este un geniu” – Recenzie | Demamici.ro
Vezi si: „Copilul tău. Părinții tăi. Tu. Povestea adevărată a unei mame obișnuite” – Recenzie | Demamici.ro
