Cristina Bălan, bruscată de polițiști și de un paznic după ce baieții ei cu sindromul Down s-au urcat într-un tobogan. Cristina Bălan, câștigătoarea de la „Vocea României”, a trecut printr-o situație greu de tolerat de orice părinte. Artista ar fi fost apostrofată și luată de braț de doi polițiști locali, dar și de către un paznic după ce cei doi băieței ai ei, care suferă de sindromul Down, s-ar fi urcat într-un tobogan aflat într-o zona inchisă dintr-un parc.
Cristina Bălan a povestit cu lux de amănunte întreaga întâmplare, iar soțul său a filmat neplăcutul incident. Video-ul a fost făcut public și a stârnit foarte multe reacții de indignare din partea internauților.
Cristina Bălan, bruscată de polițiști și de un paznic. Întreaga întâmplare, relatată de artistă cu lux de amănunte
”L.E. Foarte important de mentionat ca eram singura in parc cu copiii. Sotul meu plecase sa ne ia de mancare, in apropiere.
Parcul era deschis, doar zonele cu tobogane aveau niste benzi albe puse aiurea si smulse de alti copii, probabil, din care iti dadeai seama, in cele din urma, ca acolo nu e voie.
Dar picii mei, pur si simplu disperati sa ajunga acolo, dupa ce le spusesem ca au voie sa alerge (doar suntem intr-un parc), au zbughit-o direct spre tobogane, in directii diferite. E foarte dificil sa prinzi doi iepuri care alearga in directii opuse. Am incercat. N-am reusit.
Voi scrie cateva lucruri despre intamplarea de astazi din parc, despre ce inseamna lipsa totala de empatie si intelegere, cand la mijloc e o situatie mai dificila. Sau mai speciala.
Veniseram si noi in parc, dupa kinetoterapie. Pentru ca insistau copiii, pentru ca nu stiam ca sunt inchise unele puncte de distractie. Am ajuns in parc, abia deschisesem portiera masinii ca Toma al nostru era deja la jumatatea parcului, l-am strigat, in fine, dupa niste insistente l-am convins sa ne astepte. Ce vreau sa zic cu asta, copilul era nerabdator sa ajunga la tobogane.
Am observat ca primul loc de joaca cu tobogane era inchis, asa ca am mers inspre al doilea. Am lasat copiii sa alerge, normal, eram in parc. Pana sa ajung eu la al doilea loc cu tobogane, ai mei erau deja suuuuus, sus de tot, se bucurau de joaca. Degeaba au pus autoritatile romane o bentita alba (hahaha) sa semnaleze ca e inchis acolo; copiii nu s-au simtit intimidati si au trecut pe sub râsul lor de bentita si s-au catarat imediat pe toate cele. Evident ca degeaba le explica mami, cu vocea tot mai departe, ca e inchis, ca nu e voie, ca una, ca alta.
De mentionat ca mai erau niste copilasi in zona aia, asa ca imposibil sa-i conving pe ai mei ca nu e voie. Adica pt altii e, doar pt ei nu?
Sunt un om care respecta legea, sunt un om civilizat si care respecta oamenii. Dar ce am intalnit astazi in acel parc nu sunt oameni, sunt niste uniforme incapabile sa inteleaga ca insignele lor nu le dau dreptul sa se poarte ca niste roboti si ca oamenii au situatii si situatii.
1. Imediat ce am fost somata sa ies din parc i-am explicat politistei ca e vorba de doi copii cu SD si ca e nevoie de rabdare. Mi s-a raspuns ca si ea are copii si unde mi-e autoritatea de parinte. Poftim??!
2. Nici pe departe nu a dorit tanti politista sa ma ajute in vreun fel, ci doar sa-si exercite puterea si autoritatea. I-am tot explicat ca nu am cum sa parasesc locul in 2 minute, la fel ca ceilalti copii si parinti care mai erau pe acolo. Dar ea dorea sa ma misc rapid, sa urc eu dupa copii, sa-i trag cu forta de pe tobogan, eventual.
3. A dorit sa ma legitimeze, i-am spus numele si apoi am fost distrasa (doh!) de copii, sa-i conving sa coboare de sus. Iar ei se blocasera un pic, din cauza schimbului de replici dintre mine si politista.
4. Am plecat fara sa-i mai spun nimic politistei, dar m-am trezit cu doi colegi chemati de ea sa rezolve grava infractiune comisa de o mama cu doi copii speciali.
5. Colegii dumneaei au fost iritati ca eu vorbesc agresiv (nu am injurat, nu am jignit cu nimic, dar eram agitata si vorbeam pe ton rastit), motiv pentru care mi-au cerut sa ma legitimez. Nu aveam buletin la mine pt ca iesirea asta in parc n-a fost planificata, ci la dorinta copiilor de a se da pe tobogane.
6. Unul dintre indivizi m-a tot hartuit, m-a luat de brat sa ma duca la sectie pt ca nu ma legitimez (adica nu voiam sa dau data nasterii, ca numele mi l-am spus si chiar l-am rugat sa ma caute pe google, ca are toate datele necesare).
7. Acelasi individ in uniforma imi tot cerea sa stau pe loc pt a ma legitima (le dadusem si data nasterii si pe bunica si tot), in conditiile in care incepuse sa ploua de ceva vreme iar acum se intetea. Eu fiind cu doi copii de mana, el tragea de mine sa stau pe loc, eu tipam la el ca duc copiii in masina. El avea pretentia sa raman in ploaie, cu doi copii mici, pana reuseste colegul lui sa verifice cine sunt. Lucru care dura de ceva vreme, de parca ma cauta cu cfr-ul.
Mi s-a parut exagerat, in contextul dat. Si acum mi se pare. Va dati seama? Cand ma gandesc cati infractori sunt pe strada si isi rad in barba, iar noi, cei care mereu respectam legea, suntem prinsi cu astfel de “infractiuni” si “contraventii” grave si organele aplica riguros legea pe noi.
Pe noi v-ati gasit?! Alooooo, organele, sunteti si voi oameni sau aveti programe in derulare?
Pentru politista care ma si ironiza ca parinte, o intrebare: cand v-am adus la cunostinta situatia cromozomiala a copiilor mei, nu puteati sa va oferiti sa ma ajutati? Ca de la mama la mama? Sau sunteti doar politista?
Am refuzat vreo clipa sa parasesc parcul? Nu. Dar puteati sa ma ajutati sa iau de acolo copiii in timpul pe care mi-l cereati? Sau sa stati si sa asteptati, ca omul, sa aiba timp si copilasii sa reactioneze si sa coboare de unde erau, fara panica sau altele. Ca nu facusera nimic rau.
Dar nu, politistul roman trebuie sa-si exercite puterea, sa puna genunchiul pe gatul cetateanului. Dar, atentie! Nu pe gatul infractorului, nuuuu, aia sunt eliberati la doua minute dupa crima, viol etc. Eventual si cu scuze/compensatii pt conditiile din parnaie.
Dar noi, noi parintii astia periculosi, care incalcam legile si ordonantele, noi suntem amenintati cu dusul la sectie, cu amenzi si cu altele.”
Soțul Cristinei Bălan și-a exprimat indignarea cu privire la comportamentul autorităților și a solicitat oamenilor care empatizează cu situația lor să distribuie video-ul, în speranța că se vor lua măsuri și că astfel de întâmplări nefericite vor putea fi evitate pe viitor.
„Vă rog, DISTRIBUIȚI cât mai mult, să vadă o țâră întreagă care sunt prioritățile statului român. Nu am cuvinte. Nu am cuvinte!! Cine va plăti terapiile de recuperare ale copiilor după ce au asistat la asemenea scenă de groază? Cum este posibil un astfel de mercenar să tragă de o mamă cu forța să o ducă la secție. Și asta de ce, pentru că picii noștri, adevărați INFRACTORI, au urcat pe tobogane. Doamne ferește! DOAMNE FEREȘTE, oameni buni!”, a scris Gabriel Bălan.
