Cristina Bălan, de Ziua Internațională a Sindromului Down: „Am căutat să educăm, să schimbăm mentalități, prejudecăți, legi strâmbe și situații dificile”. Cristina Bălan, mamă de gemeni cu sindromul Down, a transmis un mesaj public în contextul Zilei Internaționale a Sindromului Down.
Cuprins:
Data de 20 martie este dedicată tuturor persoanelor care au primit diagnosticul de sindrom Down. O reamintire a faptului că aceste persoane nu au doar nevoi speciale, dar sunt și speciale.
În urmă cu 7 ani, Cristina Bălan aducea pe lume două suflete născute cu 47 de cromozomi, iar din acel moment și-a dedicat tot timpul lor și a luptat pentru ca viața lor să devină mai ușoară.
Cristina Bălan, de Ziua Internațională a Sindromului Down: „Am căutat să educăm, să schimbăm mentalități, prejudecăți, legi strâmbe și situații dificile”
„Azi este Ziua Internațională a Sindromului Down. 🙂
În 2016, acum 7 ani, am avut curajul să ieșim public și să spunem că gemenii noștri au sindrom Down, respectiv Trisomia 21 adică un cromozom în plus la perechea 21 de cromozomi din ADN-ul uman. Adică în loc de 46 cromozomi, ca cei tipici, oamenii cu SD au 47 cromozomi. Și niște suflet în plus. De atunci, am căutat să educam, să schimbăm mentalități, prejudecăți, legi strâmbe și situații dificile. Am căutat să spunem că:
– sindromul Down NU este o boala, NU se ia, iar copiii NU suferă de sindrom. Este o condiție genetică, netratabilă până în momentul de față. Există doar terapii paliative, care pot îmbunătăți calitatea vieții acestor oameni.
– cei cu SD pot duce vieți frumoase, pot face multe lucruri și pot fi utili societății cât timp au parte de terapii și, mai ales, de încrederea celor din jur.
– părinții copiilor speciali au nevoie de sprijin din partea familiei, a prietenilor, dar mai ales a statului (consiliere psihologică, centre, terapii, susținere financiară mai consistentă samd). Încă sunt mari lipsuri din acest punct de vedere.
– dizabilitatea nu este un capăt de lume și nici de viață. Este o stare de fapt și ar trebui privită/ tratată ca atare; sunt atâția oameni cu diverse forme de handicap care au demonstrat acest lucru încât nici nu știu de ce cuvântul handicap mai este folosit ca insultă.
– copiii cu sindrom Down au întârzieri de diferite feluri, nu toți la fel, unii mai mult, iar alții mai puțin spre foarte puțin. Nu este ceva bătut în cuie și depinde de fiecare situație particulară cât de mult poate evolua un astfel de copil. Însă, din ce am văzut în ultimii 10 ani, copiii cu SD care au progresat cel mai mult sunt cei de care părinții s-au ocupat, dincolo de a-i duce la terapii.
Sunt copiii care au primit iubire necondiționată, dincolo de extra-cromozom. Astfel, mulți dintre ei sunt angajați și cât se poate de independenți, ducând vieți împlinite. Alții sunt căsătoriți, cu copii. Unii sunt actori, alții oratori. Nimeni nu poate spune care e limita.
Știu, nu e simplu. Este greu să afli că ai un copil atipic, că va trebui să depui munca suplimentară pentru a-l „pune pe picioare”. Că poate nu va face toate lucrurile la care visai. Că poate va întâmpina probleme de sănătate. Că poate nu vei reuși să faci față la atâtea provocări.
Dar noi suntem aici să-ți spunem că se poate, că există viață dincolo de dizabilitate.
Suntem aici să-ți arătăm că există și bucurie, momente emoționante și împlinire. E altfel, da. Dar la fel de frumos”, a transmis Cristina Bălan pe contul ei de Facebook.
Cristina Bălan, destin de mamă de copii cu nevoi speciale
Pentru Cristina Bălan, cel mai dificil a fost momentul în care, însărcinată cu primul copil, a decis să facă întrerupere de sarcină, după ce medicul i-a spus că va naște un copil cu malformații.
Regretul însoțit de acea decizie a făcut-o să îi fie greu să mai renunțe și la următoarea sarcină.
Ulterior, la cea de-a doua sarcină, artista a trecut printr-o experiență inexplicabilă. Pur și simplu a știut că așa i-a fost menit.
„Am avut o presimțire. Înainte să aflu de această suspiciune, la morfofetală, începusem să citesc foarte multe despre sindromul Down, pentru că citeam despre sarcina gemelară, am vrut să mă informez, mai ales că sarcinile gemelare sunt predispuse la nașterile premature și complicații de acest ordin. Însă mă concentrasem asupra sindromului Down.
Ne doream foarte mult această sarcină. În prima lună nu se întâmplase nimic. O întrerupere de sarcină vine la pachet cu imposibilitatea de a mai face copii (…) Aveam 26 de ani (n.r. la prima întrerupere de sarcină, e o informație în ceață pentru mine. Creierul a preferat să o îngroape. S-a întâmplat peste niște anticoncepționale și am fost sfătuită de medic, că exista riscul de apariție a unor malformații. Da, îmi doream sarcina, aș fi păstrat-o și atunci. Da, nu eram în cea mai potrivită relație, însă nu asta era problema. Am acționat din frică, să nu fie un copil care să aibă probleme. Și uite că destinul e destin.”, a declarat artista în podcastul lui Mihai Ghiță.
