Cristina Balan, castigatoare a trofeului de la „Vocea Romaniei”, artista talentata si mama devotata, a vorbit despre viata alaturi de cele doua minuni ale sale, gemenii Toma si Matei. Baieteii au venit pe lume prematur, la 32 de saptamani si au cantarit la nastere 1,3 si 1,5 kg. Micutii au venit pe lume cu Sindromul Down, insa parintii s-au dedicat educatiei lor astfel incat acum, la 3 ani, baietii sunt doi copii absolut normali.
Doar infatisarea este specifica sindromului si limbajul nu este foarte dezvoltat, insa Toma si Matei sunt doi copii absolut minunati.
Intr-un interviu emotionant pe care Cristina Balan l-a acordat pentru totuldespremame.ro, artista a povestit ca nu a stiut ca ambii copii sunt bolnavi pana in momentul in care i-a adus pe lume. Isi aminteste cu tristete reactia celor din jur care ii repetau necontenit ca micutii au fenotip Down, amandoi.
Ea incerca sa se adune, sa fie tare, sa priveasca partea buna a lucrurilor, insa din toate directiile copiilor ei li se puneau etichete.
„Imediat ce am născut, mi-au spus că au fenotip Down. Dar imediat după expulzare. Nici nu mă țineam bine pe picioare. Pentru că am născut natural, am avut pretenția să mă ridic și să mă duc imediat să îmi văd copiii.
Nici nu mai știu cine m-a dus, medic, asistente, dar îmi amintesc că, în drum spre ei, toată lumea asta spunea: ”Vai, fenotip Down! Vai, fenotip Down!” ”Am înțeles, ok, lăsați-mă în pace!”, îmi venea să le spun.
“Lăsați-mă în pace, eu am născut prematur, acum am de alăptat, de stimulat lactația, este dificil, am de îngrijit copiii, trebuie să mă mențin psihic pe linia de plutire”. După ce că tu știi oricum că te confrunți cu o situație specială, mai vin și alții și îți tot subliniază asta. Poți să cazi în depresie inclusiv din cauza asta”, a declarat Cristina Balan.
Cel mai dureros lucru din toata experienta sarcinii si a nasterii a fost momentul in care doctorul i-a prezentat optiunea avortului. A simtit in acele momente ca micutii ei sunt comparati cu 2 produse neconforme.
„Eu nu știam sigur că ei se vor naște cu Down. Știam că există suspiciunea în cazul unuia dintre ei. Atât. Nici la el nu era sigur. Am avut parte de un medic obstetrician excelent, foarte bun pe imagistică. La 24 de săptămâni a văzut.
La 21 de săptămâni mai făcusem o morfofetală, unde Matei era întors cu fața și totul era în regulă, dar Toma era cu spatele și nu se puteau face măsurătorile. Așa că am mai făcut o morfofetală la 24 de săptămâni, ca să fie măsurat și Toma.
Atunci a apărut suspiciunea. În momentul acela, medicul s-a schimbat la față. Eu sunt pasionată de gestică și mimică și am văzut că medicul nu mai spunea nimic, se uita împietrit. Nu l-am grăbit, l-am lăsat să își facă treaba. A părut o veșnicie până a vorbit și a zis că avem o problemă. Nu mai știu exact ce cuvinte a folosit, nu mai știu care a fost drumul de la introducere până la a spune ”avem o suspiciune de Sindrom Down”.
M-am uitat la el și am zis. ”Da, și?” El mi-a pus în vedere opțiunea avortului medicinal, probabil că așa este protocolul peste tot în lume, nu doar la noi. Și ăsta a fost cel mai dureros lucru care mi s-a spus.
Medicul și-a făcut datoria, de altfel, nu mi-a spus să avortez, dar mi-a spus că, dacă vreau, există această opțiune. Pe mine m-a durut asta, pentru că am simțit de parcă aveam două produse neconforme.
L-am și întrebat, deși știam răspunsul: ”Dar cum facem? Scăpăm de unul? Îl omorâm pe unul?” ”A, nu, pe amândoi”, mi-a răspuns. ”Păi cum? Că despre unul este vorba că ar fi cu probleme. Celălalt e ok, nu?”, ”Da, față de celălalt nu există suspiciuni”, a povestit artista.
Legatura dintre Cristina si copilasii ei este una cu totul speciala. Artista a fost dintotdeauna foarte apropiata de mama sa si si-a dorit sa aiba parte de o legatura la fel de minunata cu gemenii.
„În copilărie, eu am avut o relație cu mama extrem de apropiată, simțeam că efectiv suntem o singură ființă. Așa simt și eu față de copii. Îi pup toată ziua. Și în talpă, și pe creștet, și pe spate și mâini.
Iar ei sunt ceva… eu îi pup discret, ei întind mânuțele să îi pup peste tot. Le place să fie alintați. Toată ziua i-aș pupa. Nu știu cum se pot abține alții să nu-și pupe copiii. Toată ziua i-aș pupa. Non stop.”
Citeste continuarea interviului pe totuldespremame.ro.
