Cum se administrează fiecare vaccin în parte! Tot ce trebuie să știi pentru copilul tău | Demamici.ro

Cum se administrează fiecare vaccin în parte! Administrarea sigură a unei injecţii înseamnă să nu facem rău persoanei în cauză și ca medicul să știe cum să administreze corect acel vaccin în funcție de copil.

Regulile de administrare ale vaccinului, reguli general valabile pentru administrarea oricărui medicament, sunt alegerea:

• pacientului potrivit;
• vaccinului potrivit;
• timpului potrivit (vârsta potrivită, la intervalul potrivit între dozele de vaccin);
• dozei potrivite;
• tehnicii potrivite;
• locului potrivit de administrare.

Cum se administrează fiecare vaccin în parte! Modul și locul de administrare a vaccinurilor

Recomandările privind modul şi locul administrării au la bază studiile din trialurile clinice efectuate, experienţa practică şi consideraţiile tehnice. Aceste informaţii se găsesc în prospectul produsului.

Există cinci moduri de a administra un vaccin. Orice deviere de la recomandările prospectului poate duce la scăderea efectului vaccinului sau la creşterea reacţiilor adverse locale, scrie Centers for Disease Control and Prevention.

I. Calea de administrare orală

Vaccinurile cu administrare orală sunt:

• vaccinul rotaviral
• vaccinul holeric

Acestea se administrează înaintea vaccinurilor cu administrare injectabilă.

Lichidul se administrează încet, pe o singură parte a obrazului (între obraz şi gingie), spre partea din spate a gurii copilului.

Nu se introduce seringa prea în spatele gâtului, deoarece poate fi activat reflexul de vomă!

Nu se administrează vaccinul direct spre gât, în jet puternic.

Advisory Committee for Immunization Practices (ACIP) recomandă ca, în cazul în care vaccinul rotaviral a fost regurgitat sau vărsat de copil după administrare (chiar şi imediat), să nu se mai administreze încă o doză. Nu există date care să arate un beneficiu cert pentru a readministra încă o doză. Copilul trebuie să primească următoarea doză aşa cum a fost stabilită schema iniţială. Nu există restricţii de a administra lichide sau lapte matern înainte sau după administrarea vaccinului rotaviral.

Totuşi, pentru a evita vărsătura (sau regurgitarea), sugarul nu trebuie să fie alimentat înainte de vaccinare (să fie sătul). În plus, există posibilitatea ca acesta să refuze înghiţirea soluţiei orale dacă este recent hrănit. Sugarii alăptaţi acceptă mai greu soluţia, şi atunci bebelușul poate fi pus la sânul mamei. În timp ce suge, poate fi administrat şi vaccinul, conform Agenției Naționale a Medicamentului.

II. Calea de administrare intranazală

Singurul vaccin administrat intranazal este vaccinul influenza (vaccin antigripal viu atenuat).

III. Calea de administrare intradermică

Vaccinul administrat intradermic este vaccinul BCG. Acesta se face în maternitate sau în ambulatoriul TBC.

Localizare: muşchiul deltoid, partea superioară a braţului.

IV. Calea de administrare subcutanată

Vaccinurile administrate subcutanat sunt: ROR şi varicelic. Acestea se pot administra și intramuscular.

La copiii sub 12 luni se recomandă ca localizare coapsa.

La copiii de peste 12 luni şi la adulţi se administrează în zona superioară a tricepsului. De asemenea, această localizare se poate folosi şi la cei sub 12 luni.

V. Calea de administrare intramusculară

Vaccinurile administrate intramuscular sunt: hexavalent, tetravalent, pentavalent, trivalent, pneumococ, hepatitic B, hepatitic A, dT, meningococic, gripal, HPV.

La copiii sub un an se recomandă zona antero-laterală a coapsei (muşchiul vast lateral), dacă muşchiul deltoid nu este suficient dezvoltat.

La copiii de peste un an se recomandă zona deltoidiană (muşchiul deltoid).

Datorită faptului că nu există pachete vasculare mari în zonele recomandate de vaccinare (muşchiul deltoid şi muşchiul vast lateral), nu este necesară aspirarea (unele seringi nu mai permit acest lucru).

Nu se administrează vaccinul în muşchiul gluteu (muşchii fesieri). Probabilitatea de a intra cu acul în muşchi este mică şi, totodată, rezultă un răspuns imun mic (insuficient). Acest lucru a fost demonstrat la administrarea vaccinului hepatitic B. Totodată, există un risc de a leza nervul sciatic.

Vaccinarea în muşchiul deltoid este calea cea mai uşoară şi comodă atât pentru copilul mic, cât şi pentru adult.

Majoritatea vaccinurilor inactivate sunt recomandate pentru a fi administrate pe cale intramusculară. Aceste vaccinuri conţin adjuvanţi (substanţe necesare care îmbunătăţesc răspunsul imun), ce produc reacţii adverse locale exagerate dacă nu sunt absorbite în muşchi. În consecinţă, modul de administrare corect al unui vaccin este foarte important.

Acul se introduce la un unghi de 90 de grade faţă de piele, scrie Ministerul Sănătății.

Cum se administrează fiecare vaccin în parte! Administrarea mai multor vaccinuri la aceeaşi vizită medicală

Dacă schema de vaccinare prevede administrarea simultană a mai multor vaccinuri, acestea se fac în locuri diferite (diferite membre). Dacă sunt vaccinuri ce necesită a fi făcute în acelaşi membru, se recomandă muşchiul coapsei (mușchiul vast lateral), fiind cel mai mare şi la o distanţă între înţepături de cel puţin 2,5 cm una de alta.

Vaccinul cel mai dureros se administrează ultimul (de exemplu, vaccinul pneumococic conjugat şi vaccinul tetanic – în membre diferite).

Dacă se administrează simultan un vaccin şi o imunoglobulină (Td şi imunoglobulina tetanică sau vaccinul hepatitic B şi imunoglobulina anti-hepatită B), se aleg zone anatomice diferite.

Locul fiecărei injecţii trebuie notat în fişa pacientului pentru a se cunoaşte, în eventualitatea unei reacţii adverse locale, care vaccin a provocat reacţia, notează Centers for Disease Control and Prevention.

Centrul de Prevenire şi Control al Bolilor (CDC) descurajează practica medicală care nu respectă căile de administrare recomandate de prospectul vaccinului. Nerespectarea acestora poate provoca reacţii adverse importante şi mai ales scăderea răspunsului imun. Pentru anumite vaccinuri, ACIP recomandă revaccinarea dacă nu s-a respectat întocmai calea corectă de administrare. În cazul vaccinului hepatitic B, dacă nu a fost administrat intramuscular, nu se poate considera validă vaccinarea şi va fi repetată. Vaccinul antirabic, dacă a fost administrat în muşchiul gluteu, va fi readministrat. Revaccinarea pentru HPV, de asemenea, este recomandată dacă nu a fost făcută intramuscular.

Vezi și: Lista vaccinurilor opționale în România și rolul lor | Demamici.ro

Vezi și: Calendarul național de vaccinare pentru copii și vaccinurile opționale | Demamici.ro