De la lacrimi și răni, la peste 3 ani de alăptare. Povestea mea. Eram căsătoriți de un an și împreună de cinci, în momentul în care am decis că vrem să aducem un omuleț nou în familia noastră. Am primit binecuvântarea de a privi cele două liniuțe de pe testul de sarcină la scurt timp după ce am luat această decizie, iar fericirea noastră era infinită. Sarcina a fost una ușoară, fără evenimente deosebite.
Cuprins:
Am avut placenta previa, iar doctorul care mi-a monitorizat sarcina m-a sfătuit să nasc prin cezariană din cauza riscului mare de hemoragie în cazul unei nașteri naturale. Am povestit cu lux de amănunte cum a decurs nașterea Clarei în acest articol. Acum, însă vreau să vă povestesc despre alăptare pentru că, în anumite momente, durerile de la începutul alăptării mi s-au părut comparative cu cele pe care le-am simțit în primele zile de recuperare după operația de cezariană și pentru că nu sunt multe mame care vorbesc despre dificultățile pe care le întâmpină la începutul alăptării.
Alăptarea pare un proces atât de firesc și natural, încât multe graviduțe nu își imaginează că începuturile sale pot fi atât de dureroase și de dificile. Vă împărtășesc experiența mea pentru a vă încuraja și a vă arăta că există o luminiță la capătul tunelului atunci când simțiți că nu mai puteți de durere și vă vine să renunțați la a-i oferi sânul copilului vostru de fiecare dată când vine ora mesei.
Da, și eu am fost acolo. Am vrut să renunț la alăptare de „n” ori. Am vrut să renunț când aveam răni pe mameloane și plângeam când o atașam pe cea mică la sân. Am vrut să renunț și m-am gândit că laptele meu nu este suficient de bun când Clara nu lua suficient în greutate. Am spus de multe ori: „gata. E ultima dată când o pun la sân. Încep să-i dau lapte praf. Nu mai suport.” De fiecare dată, însă am amânat și am așteptat, iar astăzi mă bucur că am mai rezistat câte un pic pentru că iată, în curând se vor împlini 4 ani de când alăptez exclusiv. Pe prima fetiță am alăptat-o până la 2 ani și 3 luni, când s-a autoînțărcat, iar pe Eva, cea de-a doua fetiță, o alăptez exclusiv de la naștere. Are 10 luni și vom continua alăptarea atâta timp cât va fi confortabil pentru amândouă.
Din start vă spun că fiecare femeie este diferită și fiecare are o altă toleranță la durere. Poate sunt mămici care au alăptat din primele ore după naștere, fără a simți nicio durere, fără a avea răni, fără a se confrunta cu dificultăți. Povestea mea nu le este dedicată lor, ci proaspetelor mămici care s-au lovit de obstacole și care au fost în punctul de a renunța.
În 2018, mai, a venit pe lume Clara. Am născut-o prin cezariană la cald, iar lactația s-a instalat la doar câteva ore după ce-am adus-o pe lume. Asistentele mi-au adus-o la sân când eram încă la terapie intensivă. Nici nu îmi revenisem complet din anestezie. Aveam branulă și pulsoximetru pe deget. M-am trezit dintr-o dată cu o mogâldeață flămândă care căuta sânul cu gurița. Am luat-o în brațe și am atașat-o la sân, așa cum credeam că se face. Mi se părea un lucru firesc care nu are nevoie de prea multe „instrucțiuni”.
În entuziasmul de a o ține pentru prima dată în brațe, o priveam pierdută și nu am realizat că atașarea nu a fost bună. De fapt, nici nu știam ce înseamnă o atașare bună, iar asistenta nu părea interesată de ce făceam eu acolo, să observe, să corecteze și să intervină.
Abia când mi-a spus că e timpul să o ducă înapoi în sala cu bebeluși, când mi-a luat-o de la sân am observat mamelonul foarte roșu și dureros la atingere. Am scurs câteva picături de lapte și am lăsat sânii să stea la aer. Din teorie, știam că acest lucru ajută. Am fost mutată pe salon și au urmat alte sesiuni de alăptare. La fel, nu reușeam s-o atașez corect, iar rănile erau din ce în ce mai vizibile.
Le-am rugat și pe asistentele de la neonatologie să îmi arate câteva poziții care să mă ajute, să ne ajute pe amândouă pentru că era un chin total. Am tot schimbat poziții de alăptare, însă atașarea era în continuare defectuoasă.
În următoarea zi, la vizită, neonatologul mi-a spus că cea mică are fren lingual și că acest lucru impactează alăptarea. Am fost de acord să i-l secționeze. Într-adevăr, după această intervenție, a început să prindă sânul mult mai bine. Din păcate, în sesiunile de alăptat de dinainte, rănile apăruseră deja. În zadar aplicam lanolină și stăteam numai cu sânii la aer, căci simțeam o durere cruntă de fiecare dată când o atașam. Durerile din timpul alăptării erau mai puternice decât cele de la operație. La un moment dat, pentru că nu mai suportam durerea, am aplicat mameloane din silicon pentru a evita contactul direct cu rănile. Le cumpărasem dinainte de naștere și le-am pus în bagajul de maternitate pentru a le avea la îndemână și iată că mi-au folosit.
Pentru că descoperisem un oarecare confort să alăptez așa, am continuat alăptarea cu ajutorul mameloanelor de silicon timp de două luni. Privind retrospectiv, observ că am făcut anumite greșeli în folosirea lor. Clara se învățase să se hrănească așa, iar cantitatea de lapte pe care o primea nu era deloc suficientă. Drept urmare, la controlul de 2 luni, pediatrul mi-a spus clar: ori renunț la mameloanele din silicon, ori o trec pe lapte praf pentru că nu lua deloc bine în greutate. Am ales să renunț la ele începând cu următoarea alăptare. Pentru că mameloanele mele nu erau obișnuite cu alăptarea directă, ragadele mamare au apărut imediat. Clara plângea pentru că nu era obișnuită să se atașeze fără mameloane, iar eu plângeam când vedeam că nu reușesc s-o hrănesc, iar sânii se umpleau de lapte până la refuz.
Așadar, un prim sfat foarte important ar fi: folosiți mameloanele din silicon cu cap! Ele pot fi de mare ajutor dacă sunt folosite pe termen scurt, atunci când mama se confruntă cu problema mameloanelor ombilicate (până se formează bine mameloanele) sau atunci când există răni, dar doar câteva zile, până la vindecarea acestora.
Mi-aș fi dorit să primesc acest sfat și să nu fac greșeala de a alăpta 2 luni doar cu mameloanele aplicate. Contactul direct dintre gurița bebelușului și sânul mamei este extrem de important pentru că există anumiți receptori care transmit organismului mamei nevoile copilului. Laptele matern își schimbă compoziția în funcție de nevoile copilului.
Un studiu aparținând „Clinical and Translational Immunology”, publicat în 2013 de către nature.com, a demonstrat faptul că receptorii glandelor mamare ale mamei intră în contact cu saliva bebelușului.
În momentul în care detectează anumite bacterii sau virusuri care indică prezența unei răceli sau a unei infecții în corpul bebelușului, corpul mamei va schimba compoziția imunologică a laptelui, făcându-l mai bogat în anticorpi și leucocite pentru a-l ajuta pe bebeluș să treacă cu bine peste perioada de boală.
În cele patru zile pe care le-am petrecut în maternitate am reușit să fac cunoștință și cu furia laptelui. Așadar să recapitulăm. Aveam răni pe mameloane, un bebeluș căruia abia îi fusese tăiat frenul restrictiv și niște sâni care stăteau să explodeze.
Sânii erau tari, grei, fierbinți, iar la palpare se simțeau noduli mari și dureroși. Pielea era foarte întinsă și lucioasă, iar areola nu era deloc elastică. Din fericire febra și frisoanele m-au ocolit. Cert este că din cauza edemului, atașarea bebelușului la sân devenise imposibilă. Sânii trebuiau goliți. Aici a intervenit pompa electrică de sân care pentru mine a fost extrem de importantă. Am început s-o folosesc în maternitate și am continuat să o folosesc și acasă pentru că nu aș fi reușit să trec peste această problemă fără ea.
Mulgeam puțin lapte înainte de a o atașa pe Clara la sân pentru a goli puțin sânul astfel încât să facilitez atașarea. Până s-a reglat lactația, am folosit intens pompa. Pentru mine a fost mai mult decât utilă. După primele săptămâni în care am folosit-o zilnic, a urmat folosirea ocazională, când eram nevoită să lipsesc mai multe ore de acasă și lăsam lapte muls pentru a i-l putea oferi soțul cu biberonul.
De asemenea, de-a lungul timpului m-am confruntat și cu câteva episoade de canale blocate, momente în care pe lângă masaj, dușuri cu apă fierbinte, atașat copilul la sân cât de des am putut, am folosit și pompa, reglând sucțiunea la o treaptă de intensitate mare pentru a mă ajuta să deblochez canalele.
Vă recomand cu toată încrederea Pompa de sân electrică SCF395/11 de la Philips Avent. Pompa se bazează pe tehnologia „natural motion”, adică este inspirată de modul natural în care se hrănesc bebelușii. Un avantaj considerabil al acestui produs îl constituie perna de masaj din silicon care se mulează și se adaptează în funcție de dimensiunea și forma mamelonului. Mărimea este universală și este compatibilă cu 99,98% din mărimile de mamelon.
Ce-mi place foarte mult la acest model de Philips Avent este că datorită felului în care a fost construită, pompa îți colectează laptele fără a te obliga să te apleci. Poți sta cu spatele drept, într-o poziție comodă, relaxată, iar ea este la fel de eficientă.
Pompa de sân dispune de două moduri de funcționare. Când o pornești se activează modul de stimulare a sânului pentru a porni delicat curgerea laptelui (8 niveluri de sucțiune), după care, după 90 de secunde se mută automat pe modul de extragere (16 niveluri de sucțiune), pentru extragerea eficientă a laptelui.
Mai multe detalii despre Pompa de sân electrică SCF395/11 găsiți și în acest articol!
Mare atenție! Pompa este un instrument foarte util, un ajutor real, dacă este folosită responsabil. Utilizarea necorespunzătoare a unei pompe de sân poate duce la probleme. Dacă o folosiți în exces puteți foarte ușor să dați în extrema cealaltă, să stimulați prea mult sânii și să dați în hiperproducție. Lactația se reglează în câteva săptămâni după naștere.
Mai mult decât atât, dacă oferiți bebelușilor doar lapte cu biberonul (fie el și lapte matern muls), copilul poate ajunge să refuze parțial sau total sânul. Așadar, recomandarea mea este să apelați și la un consultant în alăptare dacă vă confruntați cu probleme, încât doar un specialist este în măsură să vă ofere cele mai bune sfaturi referitoare la pozițiile de alăptare și folosirea corectă a accesoriilor.
Așadar, începutul alăptării a fost extrem de greu pentru mine. A venit la pachet cu răni și lacrimi de durere și neputință. Voiam din tot sufletul să-mi alăptez copilul, dar în unele momente simțeam că e prea mult și că nu mai pot suporta. Din fericire, ragadele au trecut, iar faptul că în fiecare zi mă durea mai puțin mi-a dat putere să continui și mi-a dat încredere că sunt pe drumul cel bun. Pe lângă momentele grele din maternitate, au mai fost două săptămâni extrem de grele după ce am renunțat la mameloanele din silicon.
Probabil, dacă aș fi apelat la un consultant în alăptare încă din primele zile în care am ajuns acasă de la maternitate, aș fi primit foarte multe sfaturi utile și aș fi fost scutită de mult chin. Sfatul meu pentru voi este să o faceți. Apelați cu toată încrederea la un specialist și lăsați-vă îndrumate!
Alăptarea poate fi naturală și ușoară de la început, însă există și această posibilitate să vă confruntați cu probleme la care nici nu v-ați gândit. În momentele în care simțiți că vă este greu și sunteți tentate să renunțați, apelați la ajutorul unui specialist. Nu ascultați alte sfaturi de la mame, soacre, mătuși, vecine, bunici etc. Laptele vostru este foarte bun. Este suficient pentru bebelușul vostru. Nu există lapte slab sau „apă chioară”. După ce toate rănile și obstacolele devin parte din trecut, alăptarea se transformă în magie, în timpul vostru special cu puiuțul pe care l-ați adus pe lume. La pieptul vostru se simte cel mai în siguranță, iar conectarea pe care o aduce alăptarea este unică. De sănătate nici nu mai are rost să amintesc. Beneficiile alăptării sunt foarte bine cunoscute.
Cu toate că începutul meu în alăptare a fost unul dificil, cu multe obstacole, am alăptat exclusiv 2 ani și 3 luni, până în momentul în care Clara s-a autoînțărcat. Eram deja însărcinată în patru luni când fetița mea cea mare a renunțat singură la sân. Sunt extrem de fericită că am putut să-i ofer sănătate curată timp de peste 2 ani. Toată durerea și toate eforturile de început au meritat din plin. Alăptez și în prezent fetița mea mică. În curând se vor împlini patru ani de când tot alăptez și sunt recunoscătoare că pot face asta.
Așadar, mămico, dacă te afli într-un moment greu după ce ți-ai adus puiul pe lume și te simți copleșită de tot ce înseamnă alăptare, caută ajutor. Îți promit că va merita!
P.S.: Acest articol are drept scop încurajarea mamelor care se confruntă cu probleme la începutul alăptării. Multe mămici se află în situația în care nu pot produce lapte sau acesta nu este suficient (lucruri atestate medical). Alăptatul se transformă, astfel, dintr-un moment magic într-o corvoadă. Presiunea de a alăpta exclusiv poate fi resimțită atât de puternic de unele mămici, încât pot apărea probleme psihice. Dacă faci parte din această categorie, dragă mămică, să știi că nu modul în care îți hrănești copilul te definește ca mamă, ci toată dragostea necondiționată pe care i-o porți.
Vezi si: Accesoriile de care ai nevoie atunci când alăptezi | Demamici.ro
Gemenele lui Mihai Morar au împlinit 16 ani. Mara și Cezara sunt în plină adolescență,…
Inovații și tratamente în medicina modernă: fertilizarea in vitro și managementul endometriozei. Într-o lume unde…
Din culisele unei familii numeroase. Șase copii și o mămică celebră - interviu cu Anca…
Fiica lui Mihai Găinușă a împlinit 19 ani. Mihai Găinușă, cunoscut pentru cariera sa în…
Familia Regală s-a mărit! Augustus Mihai de România, cel mai nou membru, este nepotul Principesei…
Picnic în familie by Social Moms – ediția de Halloween. Picnic în Familie, eveniment organizat…