Ecografia de șold la bebeluși. Importanța ei în prevenirea și tratarea displaziei de șold. Ecografia de șold reprezintă o investigație medicală nedureroasă, un examen cu ultrasunete care nu iradiază și nu este invazivă. Medicii recomandă ca ecografia de șold să fie făcută nou-născutului până la 4-6 săptămâni de viață.
Cuprins:
Respectarea termenului este necesară întrucât capul femural se osifică, acest lucru împiedicând trecerea ultrasunetelor. După 6 luni de viață a bebelușului, diagnosticul se poate pune doar în urma unei radiografii a bazinului, investigație care presupune expunerea la raze X.
De ce este necesară ecografia de șold?
Un procent de 5% dintre nou-născuți prezintă malformații la nivelul articulației șoldului. Dacă nu sunt descoperite, acestea pot contribui la apariția luxației congenitale de șold care pe termen lung se poate transforma într-un handicap pe viață.
Ce este displazia de șold
Luxația congenitală de șold mai este cunoscută sub denumirea de displazie de dezvoltare a șoldului, o afecțiune care împiedică dezvoltarea normală a articulației. La nou-născut, displazia apare atunci când capul osului coapsei (femurul) nu se poziționează corect la nivelul cavității osului iliac (iese din articulația sa cu bazinul).
Severitatea variază de la simpla instabilitate a şoldului la dislocare completă. Aproximativ 1 din 20 de nou-născuţi născuţi la termen prezintă instabilitatea şoldului şi 2-3 din 1000 de nou-născuţi au nevoie de tratament pentru displazie de şold.
Displazia de şold nu este o malformaţie congenitală pentru că nu lipseşte imic. Această laxitate se datorează hormonilor materni care ajută ligamentele să se relaxeze în timpul naşterii. Din cauza acestor hormoni displazia de şold apare mai des la fetiţe decât la băieţi. De asemenea, poziţia copiului în uter poate determina forţarea întinderii articulaţiei şoldului şi apariţia instabilităţii articulare.
Din fericire majoritatea displaziilor de şold dispar în mod normal şi şoldurile cresc normal ulterior. Aceasta se întâmplă în 90% din cazuri, dar înfăşarea strânsă a picioarelor, factori genetici şi alte afecţiuni pot împiedica corecţia spontană a displaziei.
De curând, studiile au arătat că forme uşoare de displazie a şoldului sunt cauze frecvente de artrită a şoldului la adulţi tineri. Aproximativ 1 din 3 din cazurile care necesită protezare de şold înaintea vârstei de 50 de ani se datorează unei displazii de şold care a scăpat diagnosticului. Circa 10% din toate cazurile de protezare de şold se datorează unor forme minore de displazie de şold.
Prevenirea şi tratamentul precoce al displaziei de şold sunt cheia unui tratament simplu, înainte ca dislocarea şoldului să devină apară sau şoldul să se fixeze într-o poziţie incorectă.
De ce apare displazia de șold?
Printre principalele cauze/ factori de risc se numără:
- înfășatul, ținerea picioarelor întinse și foarte strâns legate pot produce luxație de șold
- poziția fătului în uter, cantitatea scăzută de lichid amniotic sau uter prea puțin elastic (mai ales în cazul femeilor aflate la primul copil)
- sexul, fetițele sunt de patru ori mai mult afectate decât băieții
- moștenire genetică; dacă unul dintre părinți a avut acest diagnostic, riscul ca bebelușul să moștenească defectul este mai mare
- greutatea fătului la naștere (macrosomia), nou-născuți mai mari de 4 kg
- alte afecțiuni ale nou-născutului – picior talus valgus, torticolis sau gât strâmb, metatarsus adductus sunt câteva afecțiuni care se pot asocia cu luxația de șold
- vârsta mamei, mai mare de 35 de ani
Vezi si: Infasatul bebelusului creste riscul displaziei de sold! Specialistii avertizeaza | Demamici.ro
Vezi si: De ce nu e bine sa-ti pui copilul in premergator! Sfatul medicului VIDEO | Demamici.ro
