Experiența nașterii la Regina Maria: așteptări vs realitate. Un review sincer despre comportamentul personalului medical și condițiile din spital. Vă povesteam într-un alt articol că am ales să nasc într-un spital privat din București. Menționam atunci argumentele care m-au determinat să aleg Regina Maria. După o sarcină urmărită de domnul doctor Pârvu Damian, a venit și ziua programării pentru operația de cezariană (din multiple motive medicale pe care nu le voi dezbate acum).
Cuprins:
Domnul doctor m-a programat pe data de 6 februarie 2021. Ei bine, vărsătoarea mea grăbită nu a așteptat această dată. Pe 29.01.2021, la puțin după miezul nopții, mâncam popcorn și mă uitam relaxată la un film. Dintr-o dată am simțit o contracție foarte puternică. Burta s-a mutat practic într-o parte și durerea intensă a ținut câteva secunde, poate un minut. Când burta s-a relaxat am simțit că mi s-a rupt apa. Știam exact cum se simte pentru că la prima sarcină pățisem la fel.
Așadar, la 37 de săptămâni și 3 zile, în noaptea de 29.01. iată că mă îndreptam spre Spitalul Regina Maria din Băneasa. Am ajuns foarte repede. Am completat chestionarul pentru COVID, mi s-a luat temperatura și am mers la Camera de Gardă.
Am fost conectată imediat la un monitor. Testul de monitorizare presupune, așa cum îi spune și numele, monitorizarea mișcărilor fetale, frecvenței cardiace fetale și modificarea ritmului cardiac în timpul mișcărilor fetale.
După vreo 30, 40 de minute am mers într-o altă încăpere unde m-am schimbat într-o cămașă de noapte, papuci de casă și am așteptat să vină medicul de gardă pentru consult. Nu am avut de așteptat mult. O doamnă doctor extrem de drăguță a ajuns imediat pentru control. Nu aveam dilatație deloc. Împreună cu doamna doctor am completat o fișă cu toate informațiile necesare pentru ca nașterea să se desfășoare în siguranță.
Între timp, o asistentă mi-a recoltat probe pentru testul COVID. Paranteză: eram programată să fac testul COVID cu o zi înainte de cezariană. Acesta ar fi costat 225 de lei, dar pentru că nașterea mi s-a declanșat acasă și am ajuns la spital de urgență, mi s-a prezentat varianta testului COVID rapid, al cărui rezultat ar fi ieșit în aproximativ 2 ore. Am ales să îl fac pe acela pentru a putea să-mi văd fetița imediat după naștere. Testul COVID în regim de urgență costă 750 de lei.
După controlul la Camera de Gardă am mers la etajul 2, într-o rezervă în care am așteptat să iasă rezultatul testului COVID. Între timp am fost conectată la monitor și o asistentă venea din 10, în 10 minute pentru a se asigura că totul este bine.
Încă din momentul în care mi s-au rupt membranele, l-am sunat pe domnul doctor Damian Pârvu. Acesta mi-a spus să merg la Camera de Gardă și să stau liniștită că va ajunge și dumnealui.
În timp ce mă aflam la Camera de Gardă, doamna doctor care m-a consultat l-a informat pe domnul doctor în legătură cu starea mea și a rămas ca dumnealui să vină după ce ieșea rezultatul testului.
În dimineața zilei de 29.01., în jur de ora 05:00 am avut rezultatul negativ. Am fost dusă într-un salon de Terapie Intensivă de unde urma să intru în operație.
Domnul doctor a ajuns la spital și a venit direct să mă vadă. Empatic și glumeț ca de obicei m-a întrebat dacă totul este bine. M-a încurajat și m-a făcut să mă simt în siguranță, pregătită pentru intervenția chirurgicală despre care se știe că nu este una ușoară, cu toate că nașterea prin cezariană a ajuns un fel de rutină în România.
Am mers în sala de operații. Asistentele m-au întrebat direct de telefon, să îl aibă la îndemână pentru a-mi face primele pozele cu bebelina. Discutam cu domnul doctor, cu doamna doctor care l-a asistat, cu asistentele, în timp ce mă pregăteau pentru intervenție. La scurt timp a venit și domnul doctor care mi-a făcut rahianestezia.
Nu este o procedură foarte plăcută, însă domnul doctor s-a comportat foarte delicat și m-a întrebat în fiecare secundă ce simt și dacă mă doare în vreo parte. Mi-a explicat exact ce făcea și ce urma să simt. Am fost informată în fiecare secundă și m-am simțit pe mâini bune. De asemenea, mi-a spus să nu ridic capul înspre în față și să-l mișc doar stânga, dreapta (apropo de durerile de cap de după cezariană). A început operația.
Atmosfera din sală era foarte relaxată. Muzică de radio pe fundal, discuții amuzante între domnul doctor și restul personalului medical. Nici nu mi-am dat seama cum a trecut timpul și am auzit un scâncet minunat, glasul vieții care cu o secundă în urmă fusese în pântecele meu. Era vocea Evei, cea de-a doua minune din viața noastră. O voce puternică dintr-un trupșor plăpând. Imediat mi-a fost adusă și lipită de fața mea. I-am simțit mirosul de bebeluș și pielea fină. Am pupat-o și i-am mulțumit lui Dumnezeu pentru binecuvântarea de a-i fi mamă. Doamnele asistente mi-au făcut poze după care medicul neonatolog a luat fetița pentru măsurători.
Înainte de operație, domnul doctor îmi spunea că medicul neonatolog „arde de nerăbdare” să audă întrebarea: „și cât are?” referindu-se la greutatea copilui. Am reținut gluma și, cu ochii în lacrimi, de pe masa de operație, am întrebat: „și? Cât are?”. A început să râdă și domnul doctor. Ei bine, răspunsul l-am primit puțin mai târziu. Eva a avut la naștere 2980g și 50 cm.
Chiar dacă timp de 9 luni medicul ginecolog este cel care ți-a fost aproape și cel cu care ai creat o legătură foarte strânsă, în sala de nașteri o adevărată echipă își dă interesul pentru ca tu și ființa fragilă pe care o aduci pe lume să fiți în siguranță. Chiar dacă multe femei tind să omită acest aspect, viața mamei și cea a copilașului nou-născut depind de profesionalismul și buna colaborare a medicului ginecolog, anestezist și neonatolog.
Vă spuneam și în articolul precedent că domnul doctor Damian Pârvu mi-a monitorizat sarcina. Empatic, cald, extrem de răbdător și mereu cu zâmbetul pe buze și cu foarte multe explicații la purtător, domnul doctor mi-a câștigat încrederea încă de la primele vizite la clinica Regina Maria. Așa că nu e de mirare că mi s-a înseninat ziua în momentul în care a venit să mă vadă în spital și să-mi spună că totul este în regulă și că urmează să intrăm în sala de operații.
În momentul în care te afli în sală și observi cum sunt pregătite lucrurile, îți dai seama că intervenția este una cât se poate de serioasă și de amploare. Fără priceperea medicului anestezist operația nu ar avea cum să reușească. Cu multă răbdare, explicând pas cu pas ce urmează să facă și ce urmează să simt, domnul doctor Bogdan Muscaliuc mi-a făcut rahianestezia. Cu ajutorul asistentelor m-am întins pe masă și intervenția a început. În tot acest timp, medicul anestezist urmărește atent tensiunea arterială, pulsul și nivelul de oxigen pentru a se asigura că totul este în regulă.
La scurt timp după începerea operației, Eva a fost scoasă din burtică. Odată cu primul scâncet apar și primele griji pentru bebelușul tău. Vrei să fie pe cele mai bune mâini. Medicul neonatolog este cel care îi oferă nou-născutului primele îngrijiri și tot el este cel care face primele măsurători. De Eva s-a ocupat medicul neonatolog Scheiner Mihaela. Dumneaei a fost cea care a preluat-o, a controlat-o și a măsurat-o. De asemenea, doamna doctor i-a dat și prima notă din viața ei (scorul Apgar). După ce nou-născutul este luat de lângă mamă este dus în salonul de neonatologie unde stă sub supraveghere în perioada de adaptare (minimum 2 ore).
După operație am fost mutată în salonul de Terapie Intensivă. Acolo mi-a fost administrat tratamentul prin branula pe care o aveam pusă deja. Asistentele veneau mereu pentru a ne verifica starea și pentru a ne încuraja să încercăm să ne mișcăm picioarele pentru a ne reveni din anestezie cât mai repede.
Mai mult decât atât, mi-au arătat ce tip de exerciții ar trebui să fac pentru a-mi reveni cât mai repede. La 2, 3 ore după operație mi-au adus fetița pentru a o pune la sân. O asistentă de la neonatologie m-a ajutat cu atașarea și mi-a lăsat-o în brațe preț de câteva minute.
De la 08:00 până în jur de ora 14:00, 15:00 am stat la Terapie Intensivă. Când mi-am revenit din anestezie și mi-am simțit bine corpul am fost mutată în rezervă. Am reușit să mă ridic în picioare și să mă așez în căruciorul cu rotile.
Surprinzător, în comparație cu prima cezariană, durerile erau mult mai mici. De ce? Nu îmi explic. Probabil corpul are o memorie a durerii, iar așteptările mele cu privire la intensitatea ei erau foarte mari. Când am ajuns în rezervă, am adormit pe loc. Eram extrem de obosită pentru că nu dormisem deloc în noaptea în care am ajuns la spital.
Rezerva era una mare, spațioasă, cu două paturi, o canapea și o masă cu scaune la intrare. Lângă baie se afla un spațiu dedicat îngrijirii nou-născutului dotat cu chiuvetă, o masă de înfășat și consumabilele necesare pentru bebeluș: gel de duș special pentru nou-născuți, cremă împotriva iritațiilor de scutec, șervețele umede, scutece, aleze, comprese sterile, tampoane impregnate cu alcool, pudră Baneocin.
De asemenea, lângă chiuvetă se afla un recipient foarte mare cu dezinfectant și mănuși de unică folosință. Doctorii, asistentele și infirmierele se dezinfectau pe mâini când intrau în încăpere.
În ceea ce privește consumabilele pentru mamă, am primit papuci de casă, cămașă de noapte (pe care o puteai schimba oricând simțeai nevoia. Ajungea un apel către infirmerie), tampoane pentru lauze, lenjerie de unică folosință, aleze precum și produse de igienă precum gel de duș, șampon, pastă și periuță de dinți, pieptăn, bețișoare de urechi. În dulapul de la intrare se aflau o pilotă, prosoape și un halat pufos.
Așadar absolut tot ce ai nevoie pentru o ședere confortabilă. Mai mult decât atât, la cerere îți este adus în salon și un uscător de păr. Curățenia este ireproșabilă. În cele 4 zile pe care le-am petrecut la Regina Maria, am fost întrebată de 2 ori dacă doresc să mi se schimbe lenjeria de pe pat.
Citisem la un moment dat pe un grup de mămici că prizele sunt sus și că ar fi bine să ai un prelungitor în bagaj sau o baterie externă. Ei bine, nu a fost cazul. Rezervele sunt renovate, iar prizele se găsesc acum în noptiere. Așadar am ținut telefonul la încărcat și l-am putut folosi din pat, fără probleme. Un minus care trebuie menționat este greutatea carafelor de apă și de ceai. Sunt foarte mari și pline și e foarte greu să le ridici din pat, mai ales că mobilitatea este una redusă din cauza operației. Dacă ar fi înlocuite cu carafe la jumătate de litru sau cu sticle ar fi mai practic.
Absolut totul era la o apăsare de buton distanță. Fiecare pat era dotat cu o telecomandă de pe care puteai apela OG (asistentele care se ocupau de mamă), Neonatologie (asistentele care se ocupau de bebe) sau Infirmeria. În fiecare dimineață camera era curățată și erau aduse consumabile noi. Doamnele infirmiere erau cele care ne aduceau apă, ceai pentru lactație și masa. La fiecare schimbare de tură asistentele și medicii de garda se prezentau.
Asistentele OG ne făceau toaleta, ne ofereau tratamentul și calmante ori de câte ori solicitam (și ne era permis – trecuseră numărul de ore corespunzător de la ultima administrare). Medicii ginecologi de gardă ne întrebau cum ne simțim și verificau plaga și uterul să vadă dacă se retrage corespunzător. De asemenea, în fiecare zi medicul neonatolog de gardă venea să ne dea informații despre starea nou-născutului: cum evoluează, ce analize i-au fost făcute, screening-uri sau ce urmează să i se facă. Comunicarea cu cadrele medicale a fost ireproșabilă. Fiecare și-a dedicat timp pentru a răspunde tuturor întrebărilor noastre.
Într-una dintre zile colega mea de salon și cu mine am fost vizitate de un consultant în alăptare. Doamna a urmărit modul în care ne atașam bebelușii la sân și ne-a făcut recomandări de poziții de alăptare astfel încât atașarea să fie corespunzătoare. S-a uitat și ne-a analizat comportamentul în timpul alăptării astfel încât să se asigure că suntem pe drumul cel bun.
Ne-a răspuns la întrebări, ne-a dat sfaturi și, înainte de a pleca, ne-a lăsat o fișă cu recomandări pentru o alăptare de succes, pentru a avea sfaturile la îndemână în cazul în care informațiile transmise oral nu ne-au rămas bine întipărite în memorie.
În ultima zi, înainte de externare, am fost vizitate și de o doamnă psiholog. Ne-a întrebat cum ne simțim, iar discuția a urmat un curs firesc, relaxat. Colega mea de rezervă a avut mai multe întrebări, iar doamna psiholog a răspuns la obiect, cu multă empatie și cu sfaturi binevenite.
Mai mult decât atât, ne-a făcut niște recomandări în materie de lecturi de specialitate pe care ar trebui să le parcurgem în primul an de viață al bebelușului. Una dintre acestea ar fi cartea lui Berry Brazelton – „Puncte de cotitură. De la naștere la 3 ani. Dezvoltarea emoțională și a comportamentului copilului tău”, pe care abia aștept să o parcurg.
În ceea ce privește mâncarea: calitatea și cantitatea ei cresc progresiv, așa cum este normal după operație. Tranzitul intestinal are nevoie de timp pentru a-și reveni. Am primit supă strecurată în seara zilei în care am fost operată.
A doua zi: micul dejun: brânză de vaci, două felii de pâine prăjită și o cafea.
prânz: supă de curcan cu legume și piept de pui la grătar.
cină: iaurt de băut, 2 felii de pâine neagră prăjită, ruladă de spanac cu brânză.
A treia zi: micul dejun: un cub de unt, un ou fiert tare, 2 felii de pâine neagră prăjită, cașcaval, iaurt cu musli și cafea.
pranz: supă Minestrone, file de păstrăv în crustă de verdeață, sote de morcov, iaurt de capră și musli
cină: frigărui de pui, legume la grătar, chec.
Am primit micul dejun și prânzul și în ziua externării.
Externările se fac între orele 12:00 și 15:00. Am primit un telefon de la recepție când toate actele au fost gata. Din acel moment poți părăsi spitalul oricând, însă nimeni nu te grăbește. Mi-am anunțat soțul și în 30 de minute el și Clara, fetița noastră mai mare, erau deja la intrarea în maternitate, așteptându-ne.
Nu vă pot descrie în cuvinte bucuria imensă pe care a avut-o fetița cea mare de 2 ani și 8 luni în momentul în care ne-a văzut în prag. A venit cu un buchet mare de flori la mine: „Mami, mami, ute, ți-am adus folicele. Mami, ce moasă e suioara mea Eva. Ooo, dagă Eva, suioara mea moasă”. Și uite așa, în aceste cuvinte stâlcite și mângâieli stângace pe căpușorul micuț al Evei, dar pline de iubire și de inocență, am izbucnit în lacrimi și eu și portarul și infirmiera care m-a ajutat să duc jos bagajele și scoica. A fost cea mai emoționantă revedere care mi-a umplut sufletul de bucurie.
Vezi si: Naștere la Regina Maria. Am ales siguranța, empatia și grija față de mamă și bebeluș | Demamici.ro
Gemenele lui Mihai Morar au împlinit 16 ani. Mara și Cezara sunt în plină adolescență,…
Inovații și tratamente în medicina modernă: fertilizarea in vitro și managementul endometriozei. Într-o lume unde…
Din culisele unei familii numeroase. Șase copii și o mămică celebră - interviu cu Anca…
Fiica lui Mihai Găinușă a împlinit 19 ani. Mihai Găinușă, cunoscut pentru cariera sa în…
Familia Regală s-a mărit! Augustus Mihai de România, cel mai nou membru, este nepotul Principesei…
Picnic în familie by Social Moms – ediția de Halloween. Picnic în Familie, eveniment organizat…