Fiul actriței Manuela Hărăbor a împlinit 33 de ani. Andrei, fiul actriței Manuela Hărăbor, a împlinit în prima zi a lunii octombrie vârsta de 33 de ani. Tânărul, diagnosticat cu autism încă de la o vârstă fragedă, este rodul iubirii dintre frumoasa actriță și actorul/regizorul Dan Chișu.
Cuprins:
Pentru Manuela Hărăbor, viața alături de fiul ei cu nevoi speciale a fost una plină de lecții, obstacole, dar și mici victorii câștigate. Privind în urmă, privește cu recunoștință toate acele clipe, și nu le percepe ca pe o povară.
„Să ai un copil autist e un mod de viaţă, nu o povară. Am învăţat că fiecare dintre noi are o cruce de purtat.”, mărturisea actrița într-un interviu mai vechi,
Fiul actriței Manuela Hărăbor a împlinit 33 de ani: „Andrei a fost mâna nevăzută care m-a salvat de fiecare dată”
Pe 1 octombrie, în ziua în care unicul ei copil a aniversat cei 33 de ani de viață, Manuela Hărăbor a scris o postare emoționantă pe pagina ei de Facebook, acolo unde a vorbit despre tot ceea ce au însemnat acești ani pentru ea.
„Sunt mama lui Andrei. Nimic altceva din ce am făcut în toată viața mea nu mă descrie atât de complet. Mama lui Andrei. De 33 de ani Andrei mă modelează în fiecare zi și aduce la suprafață tot ce este mai bun în mine, acele calități cu care ne-a înzestrat pe toți bunul Dumnezeu dintru început, și pe care le-am rătăcit cumva, din nebăgare de seamă, de-a lungul anilor.
Pot spune cu mâna pe inimă că Andrei a fost și este șansa mea de nemurire, scara pe care Dumnezeu mi-a făurit-o să urc spre Cer. De multe ori am alunecat și am pășit alături, dar Andrei a fost mâna nevăzută care m-a salvat de fiecare dată.
Prin tot ce este și prin tot ce face, prin imensa lui capacitate de a iubi, prin bucuria cu care își începe fiecare nouă zi, prin ușurința cu care își cere iertare atunci când știe că a făcut ceva greșit sau că m-a supărat în vreun fel. Andrei m-a învățat să am răbdare, să fiu generoasă, să iert și să iubesc cu adevărat.
La începutul celor 33 de ani ca mamă nu pot decât să îi mulțumesc bunului Dumnezeu pentru imensul dar pe care mi L-a dat, să îl rog să mă ierte pentru tot ce aș fi putut face și nu am făcut și să ne îngăduie împreună, mamă si fiu, ani îndelungați în sănătate și putere.
La mulți ani binecuvântați, Andreiul meu născut sub Acoperământul Maicii Domnului!”, a transmis actrița.
Manuela Hărăbor a aflat că fiul ei suferă de o formă de autism la vârsta de 2 ani
Primele semne în cazul lui Andrei au apărut la vârsta de 2 ani, dar au devenit mai pronunțate odată cu înscrierea la grădiniță.
„La început nu am crezut. Într-adevar, Andrei nu vorbea, dar exista comunicare non-verbală între el şi cei din jur”, mărturisea actriţa. La trei ani, la înscrierea la grădiniţă, au apărut noi probleme: „O săptămână a stat printre cei 10 copii, câţi erau înscrişi în grupa lui. Revolta părinţilor mi-a fost transmisă de către educatoare. A trebuit să plecăm şi de acolo. Deşi el nu era un copil violent şi nu-i deranja pe ceilalţi, dar poate că cerea o atenţie deosebită. Simţea nevoia să stea mai mult lângă educatoare”, dezvăluia ea pentru Jurnalul Naţional.
Odată cu vârsta de 8 ani, Andrei a început să meargă la un centru de specialitate, iar acest lucru l-a ajutat în evoluția lui. Băiatul a învățat să vorbească și să se îmbrace singur.
„Acolo a fost singurul loc unde a făcut terapie ABA. A început să vorbească, după numai cinci săptămâni de terapie, să se poată îmbrăca singur (…) Să ai un copil autist e un mod de viaţă, nu o povară. Am învăţat că fiecare dintre noi are o cruce de purtat. Important este să o acceptăm şi să învăţăm să ne-o ducem cu demnitate şi cu responsabilitate. Voi avea toată viaţa un copil de 6-7 ani”, mai declara Manuela Hărăbor în trecut.
„Andrei e o lecție de viață în fiecare clipă a existenței lui”
Maternitatea alături de un copil cu autism a fost o experiență transformatoare pentru actriță. Manuela Hărăbor vorbește adesea despre impactul pe care l-a avut Andrei asupra vieții sale.
„Andrei m-a transformat în femeia care sunt acum. Am învățat enorm de la el. Nu am cunoscut iubirea până în momentul venirii lui pe lume. Sau, mai exact, până în momentul în care am înțeles că Andrei e altfel decât ceilalți copii. Credeam că știu să iubesc și mai ales că știu să dăruiesc iubire. Dar Dumnezeu mi-a cunoscut măsura și neputința și mi-a dat o scară pe care să urc. Nimic din ce am reușit să-l învăț nu se compară cu ceea ce mă învață Andrei în fiecare zi. Să iubesc necondiționat. Nepătimaș. În Duh. Să iert din tot sufletul până la uitarea a ceea ce m-a supărat sau rănit.
Andrei e o lecție de viață în fiecare clipă a existenței lui, o lecție pe care de foarte multe ori refuz să o învăț, căutându-mi mereu tot felul de scuze. Dar vine el, cu albastrul privirii lui în care se oglindește tot cerul, cu zâmbetul lui mare cât soarele la răsărit și îmi pune o oglindă în dreptul sufletului. Și mă oprește din alunecarea spre întuneric. Și atunci o iau de la capăt, ca un copil care învață să meargă și să vorbească pentru întâia oară. El e învățătorul, iar eu, elevul.”
