Fiul meu avea 6 luni când am aflat că sunt însărcinată din nou. Când cele două linii au apărut pe al treilea test de sarcină pe care l-am luat în dimineața respectivă, m-am rugat să nu fie greșit, să văd lucruri care nu sunt.
Vedeam două linii clare care nu puteau însemna decât un lucru: eram însărcinată.
Mintea mea era goala și, în același timp, parcă era pe punctul de a exploda. N-am avut nici măcar un an postpartum după ce am avut primul meu copil, iar acum eram însărcinată din nou.
Am știut că astfel de surprize s-au mai întâmplat, însă primul meu copil a fost un miracol și acest al doilea copil nu trebuia să fie posibil.
Pe lângă problemele mele de infertilitate, eu și soțul meu am decis să fim mai atenți cu prezervativele și controlul nașterii.
În ciuda faptului că aveam o singura trompa uterina și făceam totul posibil să prevenim o sarcina, acel test nu mințea și eram complet devastată.
Abia reusisem sa scap de kilogramele in plus acumulate dupa prima sarcina. Tocmai începuse să-mi revină viața la normal. Am început să am o aparentă libertate ca mamă a unui copil de 6 luni care mânca solide și nu mai alăptam la cerere, in fiecare oră.
Chiar mă gândeam să mă întorc la muncă. Și intr-o clipa, totul a dispărut.
Cum îndrăznesc să mă simt în acest fel când alte femei tânjesc pentru copii biologici?
Cum îndrăznesc să mă simt în acest fel când alte femei ar face literalmente orice pentru a vedea acele două linii pe un băț?
Cum îndrăznesc să iau în considerare toate opțiunile mele când aveam o casă sigură, relație, bani?
Vina acestor gânduri urâte m-a lovit imediat.
Fiul meu avea 6 luni când am aflat că sunt însărcinată din nou
Vezi si: Scrisoarea unei femei cu doi copii catre sotul ei
Apoi, următorul lucru pe care l-am știut a fost că sângeram la spital cu un posibil avort spontan și am știut în acel moment că nu voi mai putea da drumul copilului meu. În ciuda faptului că nu eram pregătit psihologic pentru un alt bebeluș, urma să fac tot posibilul ca să-l salvez.
Dar vina nu s-a oprit niciodată, chiar și după ce am născut.
Atunci când ai un singur copil, el este singura ta grija, centrul universului tau, dar când ai doi e nevoie de mult mai multă planificare și răbdare.
Știam că primul meu copilas va lipsi de la nasterea fratelui sau. Stiam că soțul meu avea să rateze.
Uram că cel de-al doilea copil nu putea sa se cuibareasca langa mine si sa ma aiba doar pentru el în primul an al vieții sale. Uram că a plâns mai mult pentru că trebuia să-l hrănesc pe fratele său, să schimb scutece sau să-l pun jos pentru un pui de somn. Uram pur și simplu faptul ca nu mă puteam concentra asupra lui 100% din timp.
Dar dacă mă uit la toate acele mici lucruri cotidiene și mă concentrez asupra imaginii de ansamblu, iubesc faptul ca are un frate mai mare care il imbratiseaza si care il va ajuta sa se ridice de fiecare daca cand va cadea sau ii va fi greu.
Traducere dupa Melissa Guida-Richards
