Foarte multe mămici își doresc mai mulți copii, chiar de vârste apropiate, însă teama de greutățile în plus, cu care vine la pachet această enormă responsabilitate, le face să cîntărească extrem de bine decizia de a rămâne din nou însărcinate. O mămică asumată a vorbit public despre motivele care au determinat-o să aibă copii de vârste apropiate. Părerea ei ar putea fi utilă cuplurilor care au deja un copil și își doresc să-și extindă familia în viitorul apropiat. În cele ce urmează, vă invităm să citiți motivele care au determinat-o să-și mărească familia, în ciuda dificultăților în plus pe care le-a adus maternitatea extinsă.
Îmi place să am copii de vârste apropiate – iată câteva motive pentru care am ales asta
„A avea copii într-adevăr apropiați este… hmmm… există atât de multe modalități de a încheia această propoziție. Este interesant. E înfricoșător. E interesant. Este intimidant. Este util. Este sincer sălbatic – dar și foarte, foarte fain.
Oferind copiilor mei darul fraților și în special al celor care sunt apropiați în vârstă, a fost magic de urmărit. Cu siguranță nu este întotdeauna perfect (nici măcar pe aproape), dar este realitatea noastră – și chiar dacă este super greu – chiar îmi place.
Îmi place să îi urmăresc cum comunică între ei. Îmi place să-i văd cum complotează într-un soi de limbaj secret. Îmi place să îi ascult când se fac să râdă, reciproc. Și mă simt încrezătoare că aceasta a fost menită să fie calea maternității mele.
Să-i văd împreună îmi amintește că am crescut cu cei patru frați ai mei, cu toții apropiați – mama a avut cinci copii în opt ani. A fost mereu agitație în familia noastră, dar mi-a plăcut să am mereu cu cine să mă joc, să mă hârjonesc și să împărtășesc lucruri, fie ele bune sau mai puțin bune.
Și acum că suntem toți adulți, suntem încă foarte aproapiați și cred că asta îmi dă speranța că și copiii mei vor fi întotdeauna apropiați.
Sunt însărcinată în 36 de săptămâni cu copilul numărul trei și, în curând, voi avea trei copii sub patru ani. Dacă ți se pare copleșitor, ei bine… chiar este. Dar este copleșirea noastră. Și personal am găsit multe argumente care m-au făcut să iau decizia de a avea copii apropiați în vârstă.
Au deja o legătură puternică. Se învață reciproc lucruri. Au întotdeauna pe cineva în preajmă cu care să se joace. Și sunt foarte protectori unul față de celălalt.
În mare parte, toți suntem pe aceeași rutină/ program. Se trezesc în jurul aceleiași ore dimineața. Mâncăm în același timp. Fac baie împreună. Și, uneori, chiar dorm în același timp. (Zilele acelea sunt de aur!)
Sunt în faza de copil / copil mic de patru ani și încă nu am înnebunit. Situația aceasta nu va dura la infinit. Știu că vor crește și lucrurile vor deveni mai ușoare, dintr-un anumit punct de vedere. Vor fi mai independenți. Dacă îți imaginezi că lucrurile vor deveni cândva ușoare după ce ai copii, ei bine, te sfătuiesc să nu-ți faci speranțe deșarte. Trebuie să fii conștientă de responsabilitatea cu care vine la pachet viața într-o familie extinsă. Trebuie să-ți asumi oboseala. Trebuie să cântărești ajutorul extern pe care te poți baza. Ai un partener implicat? Ai o mamă/ soacră/ bonă pe care să o chemi la nevoie? Cum ești tu, psihic vorbind? Te simți pregătită să îngrijești încă un suflețel? Iată doar câteva întrebări pe care ar trebui să le ai în vedere în cazul în care ai deja un copil și te gândești să-ți mărești familia.
Astfel de decizii se iau pe îndelete. Nu toate femeile își doresc familii mari. Nu toate mamele vor frățiori pentru copiii lor, iar acest lucru este perfect normal. Fiecare cuplu decide și este responsabil pentru bunăstarea familiei pe care a creat-o. Ceea ce aduce împlinirea pentru unii, poate fi o corvoadă pentru alții și tot așa.”
