In secolul XVII infasatul a intrat intr-un con de umbra intrucat devenise o practica prin care nou-nascutul era neglijat in sensul ca nu era schimbat si spalat atat de des.
Si in zilele noastre in unele maternitati din Romania se practica infasatul. Din ratiuni practice micutii sunt infasati pentru ca stau mai mult timp separati de mama, iar aceasta practica ii ajuta sa fie mai linistiti, sa planga mai putin si sa le fie mai cald (elemente ce ar putea fi oferite de corpul mamei, daca nou-nascutul ar sta in permanenta langa ea chiar si in maternitate).
Infasatul intervine si in felul in care se realizeaza alaptarea. Atasarea la san este mai naturala cand o mama isi tine nou-nascutul piele pe piele. In acest fel se elibereaza in corpul mamei si hormonii de care are nevoie pentru cresterea productiei de lapte. Infasatul imediat dupa nastere amana prima alaptare si poate duce la un supt mai putin eficient.
Daca copilul e infasat nu isi poate misca mainile pentru a semnaliza senzatia de foame. Plansul e un semn intarziat al senzatiei de foame, iar bebelusul poate fi deja nervos cand mama il pune la san, ceea ce duce la o atasare mai proasta si la un transfer insuficient de lapte.
Helen Ball, cercetatoare in Biologie Antropologica la Universitatea din Durham si colaboratoare a diverselor organizatii nationale si internationale a analizat legatura dintre infasat si somn, potrivit inbratelamami.ro si a ajuns la concluziile:
– Bebelusii infasati dorm mai mult si raman in pozitia pe spate (pozitie recomandata pentru prevenirea sindromului mortii subite).
– Bebelusii infasati dorm mai adanc si au abilitati mai reduse de a se trezi din somn, ceea ce poate reprezenta un pericol pentru nou-nascut. De asemenea, daca parintii vor sa-si infese copilul e bine sa o faca de la nastere si nu de la 2-3 luni intrucat creste semnificativ riscul de SIDS.
Citeste si:
8 MITURI LEGATE DE CEZARIANA. E MAI USOR SA NASTI PRIN OPERATIE DECAT VAGINAL | DEMAMICI.RO
