Irina Loghin trăiește la vârsta de 84 de una dintre cele mai mari bucurii ale vieții sale. După ani buni de rugăciuni și speranță, artista supranumită și „Regina muzicii populare” a devenit bunică. Fiica ei, Irinuca (44 de ani), a fost cea care i-a oferit acest dar, prin mult așteptata venire pe lume a fetiței sale.
Cuprins:
Micuța Ana Alexandra s-a născut în toamna anului trecut (2022), iar din acel moment, viața artistei și a întregii familii s-a schimbat complet.
Momentul a fost unul cu atât mai emoționant, cu cât drumul fiicei sale către maternitate i-a adus aminte de propria ei experiență din perioada în care își dorea cu ardoare să devină mamă și nu reușea. Până într-o zi când a apărut prima minune din viața ei, fiul ei, Ciprian, iar la scurtă vreme după, s-a născut și Irinuca.
Irina Loghin, declarații în exclusivitate despre noua viață de bunică: „Eu când văd acum gravide pe stradă m-aș duce să le îmbrățișez, atât de dragi îmi sunt”
Doamna Loghin, v-ați dorit mult să fiți bunică…
Irina Loghin: „Aștept de atâția ani, de 15 ani aștept. Și când îmi pierdusem deja toată încrederea, iată că a apărut minunea.”
Ați declarat la un moment dat că nașterea Anei, nepoata dumneavoastră, este cea mai mare bucurie.
Irina Loghin: „Nu exista mănăstire să nu mă duc și să mă rog pentru asta. Parcă cineva îmi spunea să am răbdare, să mă rog în continuare.”
Ce simte o femeie când devine bunică?
Irina Loghin: „Nu numai ca bunică, dar ce simte o femeie când devine mamă. Pentru că și acolo mai sunt probleme. Și eu, în tinerețe, când îmi pierdusem speranța că voi face copii, tocmai atunci, la 36 de ani, a venit Ciprian pe lume.
Faptul că dai viață unui om e cea mai mare bucurie. E un lucru măreț pentru o femeie. Eu când văd gravide pe stradă m-aș duce să le îmbrățișez, așa de dragi îmi sunt. Iar acum, ca bunică, bucuria este și mai mare. Mă culc cu această bucurie, mă scol cu această bucurie în suflet.”
Nepoata dvstră a fost botezată Ana Alexandra. Care este povestea prenumelui ales?
Irina Loghin: „Irinucăi i-a plăcut mult acest prenume. Și pisica pe care i-am adus-o de la Chișinău, i-am făcut-o eu cadou, și i-a pus numele Ana. I-a plăcut ei mult.
Iar Alexandra e de la ginerele Alexandru.”
Irina Loghin, timp de calitate cu nepoțica sa: „Nu o las deloc din brațe”
Cum vă place să vă petreceți timpul cu nepoțica?
Irina Loghin: „Nu o las deloc din brațe. Și mă știe, îmi întinde mânuțele, îmi cunoaște glasul și prin telefon.”
Ce sfat i-ați dat fiicei dumneavoastră ca de la mamă la mamă?
Irina Loghin: „Ce sfat să-i mai dau că ea are deja o vârstă destul de înaintată. Ea s-a documentat foarte mult, pentru că știe tot. Mă uit la ea și nu-mi vine să cred că e Irinuca. Copilul e atât de îngrijit, nu-i lipsește nimic, nu există cremuță de care să nu știe sau ce are de făcut, mai ales că acum a trecut și la mâncarea diversificată.”
Atunci când Irinuca a născut, ați avut amintiri din perioada în care și dumneavoastră deveneați mamă? Cum ați aflat că ați rămas însărcinată?
Irina Loghin: „Atunci parcă nu-ți dai seama ce ți se întâmplă. Pe Ciprian l-am făcut la 36 de ani, nu mi-l dădea Dumnezeu până atunci. Am aflat la Târgu Mureș de un profesor bun și m-am dus la un control să văd ce se întâmplă, care e motivul pentru care nu rămân însărcinată.
Și am aflat că aveam o trompă înfundată și din cauza asta nu devenisem mamă atâția ani. La o lună de zile după ce mi-a dat un tratament, am rămas cu Ciprian. Iar Irinuca a venit nepregătită.”
V-a fost greu în timpul sarcinii?
Irina Loghin: „Am avut ambele sarcini toxice. Primele patru luni au fost cele mai grele. Când a început să miște sarcina, mi-am mai revenit, parcă nu mai eram nici gravidă. Eram piele și os, nu mâncam nimic. Am întrerupt și cântatul.”
Ați purtat cele două sarcini undeva în perioada anilor ’70. Pe atunci nu erau așa multe informații cum sunt acum. V-ați simțit speriată?
Irina Loghin: „Am plecat la țară la mama, iar cele două surori ale mele care erau și ele acolo au fost alături de mine. Ele deja trecuseră prin ce treceam eu și-mi ziceau: <<Mai ai puțin și o să scapi>>.
Nu voiam să mănânc nimic, dar ele îmi pregăteau tot felul de lucruri. Îmi ziceau: <<Haide, că te așteaptă o surpriză, am gătit ceva ce îți place>>. Și așa mă făceau să mănânc. Mama era mai haioasă de felul ei și de la sarcină m-am trezit cu niște frisoane groaznice. Era caniculă, luna lui cuptor, iar sora mea mi-a făcut focul în casă. Și-a văzut mama focul când venise de la câmp, de la prășit de porumb, și nu înțelegea ce se întâmplă.
<<I-am făcut Irinei focul>>, i-a zis sora mea. S-a minunat mama și a zis că ne vor da oamenii ăștia în jurnale, cu focul aprins în iulie.”
Irina Loghin, două sarcini dificile. Artista își amintește că i se făcea rău și dacă privea anumite culori
Irina Loghin: „Nu suportam mirosurile puternice, să nu se dea nimeni cu parfum. Dar culmea, știți ce mă încânta? Îmi aduc aminte că mergeam în urma mașinilor și miroseam fumul de pe țeava de eșapament.
Iar când vedeam culoarea roșie, vomam și până cădeam din genunchi și nu știam de ce. Aveam acolo, unde dormeam, niște pantaloni roșii. Și cum mă trezeam, îi vedeam. Și mă lua imediat greața.
M-am dus la medic și m-a întrebat: <<Doamnă, ați suportat culorile? Ce culori suportați?>>
<<Domnule doctor, am observat că atunci când mă uit dimineața la niște pantaloni roșii pe care îi am la vedere, parcă mă apucă greața>>.
Mi-a spus doctorul să-i dau la o parte, să nu mă mai uit la ei și nu am mai avut probleme.”
Cum vă amintiți primul an de maternitate?
Irina Loghin: „Nu a fost ușor nici la mine… ”
E mai greu să încerci să devii mamă și să nu reușești sau greul vine abia după ce aduci pe lume o viață?
Greu e dacă încerci și nu reușești, chiar dacă aud multe femei că zic: „Am încercat, nu s-a putut”. Tocmai de aceea nu le înțeleg nici pe acele mame care nasc și își părăsesc copiii. Să fii mamă este cel mai frumos lucru, să știi că poți să aduci viața pe această lume”.
