Sebastian Crăciun, 13 ani, din Câmpulung Moldovenesc, suferă de tetrapareză spastică, boală ce l-a imobilizat în scaunul cu rotile.
Încă de când era mic a fost ţintuit într-un scaun cu rotile, fără a avea şansa de a descoperi jocurile copilăriei. Însă nu s-a lăsat însă înfrânt, găsindu-şi refugiul în lectură, începând să compună poveşti şi poezii.
Totul a început cand la vârsta de trei luni de zile, în urma unei viroze respiratorii, Sebastian a fost internat în acelaşi salon cu un alt bebeluş, care s-a dovedit ulterior purtător al bacilului pioceanic.
De atunci, micuţul Sebastian a încetat aproape imediat să se mai dezvolte normal, situaţia sa deteriorându-se gradual, până când a fost transportat cu o ambulanţă la Iaşi, iar pe drum a suferit un stop cardio-respirator, medicii fiind nevoiţi să-l resusciteze în salvare.
Anca Crăciun, mama lui Sebastian, și-a dus băieţelul din nou la Iaşi, unde a fost diagnosticat cu tetrapareză spastică, iar de atunci, viaţa micuţului a devenit un neîncetat periplu între spitale, centre de fizioterapie, terapie neurologică şi cabinetele specialiștilor.
Toate operațiile au costat mult, iar cum tatăl său este şofer, iar mama lui este asistentă socială cu salariu minim pe economie, problemele financiare au crescut și mai mult atunci când familia lor s-a îmbogăţit cu încă un membru prin apariţia unei surioare.
Astfel că Sebastian s-a gândit că trebuie să facă cumva să-şi sprijine într-un fel sau altul părinţii.
„Din dorinţa de a-mi ajuta părinţii să strângă sumele necesare pentru următoarele intervenţii chirurgicale şi a stadiilor de recuperare, am adunat câteva din creaţiile mele atât în proză, cât şi în versuri în volumul „Fremăt de speranță”.
Din vânzarea acestei cărţi am reuşit să adun banii necesari celei de-a doua intervenţii chirurgicale de la Chişinău, respectiv 2.000 de euro. Au urmat foarte multe şedinţe de recuperare, dar progresele nu s-au lăsat aşteptate şi au apărut primii paşi, instabili şi nesiguri” a spus Sebastian, potrivit Adevarul.
Până acum, Sebastian avut trei intervenţii în România şi peste 50 de recuperări în ţară, până la vârsta de opt ani, când a mers la şcoală.
„De atunci mi-am jurat să nu mai număr recuperările, deoarece după toate eforturile depuse, eu aveam încă un copil în scaun cu rotile. Până a apărut prima carte, la 10 ani, toate intervenţiile şi recuperările le-am suportat noi, părinţii, fiind nevoiţi să lucrăm foarte mult şi să ne lipsim de orice bucurie a vieţii pe noi şi pe ceilalţi doi copii sănătoşi.
După prima carte, Sebi a reuşit prin munca sa să adune în jurul lui oameni minunaţi.
Prima intervenţie de la Chişinău a fost suportată chiar de Primăria municipiului Câmpulung Moldovenesc cu susţinerea primarului Mihăiţă Negură, iar a doua cu sprijinul poetului Sorin Poclitaru, care a organizat un eveniment caritabil, iar domnul Cristi Pustai a decis că doreşte să ne ajute.
Restul de bani i-am adunat din micile donaţii şi vânzările de carte,” a mai spus acesta.