Mirela Vaida, despre cele 3 sarcini pierdute. Mirela Vaida este un nume răsunător în media din România. Împlinită ca profesionistă, într-un mariaj fericit, cu trei copii, Mirela Vaida este un exemplu de împlinire pe toate planurile. Din exterior se vede doar fericirea, iar uneori oamenii sunt tentați să judece după aparențe, însă povestea de viață a Mirelei Vaida este mult mai complexă și presărată cu momente foarte dificile.
Cuprins:
În podcastul lui Teo Trandafir, „Gând la Gând cu Teo”, prezentatoarea TV și-a deschis sufletul și a vorbit cu sinceritate despre o perioadă grea din viața sa, aceea în care își dorea să devină mamă, însă lucrurile nu se concretizau. Până să aibă cei trei copii, Mirela Vaida a pierdut trei sarcini, dintre care două în timp ce era pe scenă. Cea de-a treia sarcină pierdută a fost un caz atât de rar, încât medicul care îi monitoriza starea de sănătate a spus că nu a văzut un astfel de caz decât în cărți.
Mirela Vaida a trecut prin intervenții laparoscopice și i s-a spus că ne nevoie de fertilizare in vitro pentru a obține o sarcină
Mirela Vaida a avut niște probleme ginecologice pe care le-a rezolvat laparoscopic. Doctorul care a operat-o i-a spus că e posibil să poată rămâne însărcinată doar prin proceduri de fetilizare in vitro. Vestea a luat-o prin surprindere și a demoralizat-o pe moment, însă în scurt timp și-a găsit puterea să se regrupeze și să meargă mai departe, cu speranța că într-o zi își va vedea visul împlinit și va deveni mamă.
„Știi ce s-a întâmplat atunci cu sarcinile? Cred că am avut și niște probleme pentru că am avut nevoie de o intervenție laparoscopică, să-mi pot rezolva problemele, niște fibroame, cum au femeile la un moment dat… (…) A fost un moment foarte greu. Eu îmi doream deja. Eram căsătorită cu soțul meu de 6 ani. Aveam 30 și… Se făcuse 2014. Rămăsesem însărcinată de două ori și tot pierdeam sarcini. Atunci am zis că e o problemă.
A trebuit să merg la foarte multe investigații pentru că deja mă panicasem. A trebuit să am parte și de aceste intervenții laparoscopice de care îți spuneam, pe care foarte multe femei le fac astăzi. Doctorița care m-a operat mi-a zis că a fost foarte complicat, că în loc de o oră a durat patru ore și că ea crede că va fi nevoie de fertilizări in vitro pe viitor. Iar plânsete, iar depresie. Și m-am rugat la Dumnezeu, asta am făcut.”
Mirela Vaida, despre cele 3 sarcini pierdute. Două le-a pierdut pe scenă, iar cea de-a treia a fost un caz atât de rar, încât s-au mirat până și doctorii
„Eu am pierdut de două ori sarcina, de fapt aș putea spune de trei ori. Am rămas însărcinată în vreo 8 săptămâni. Eram foarte fericită. Totul mergea ca la carte, până m-am dus la controlul de 8 săptămâni când mi-a zis doctorița că ea nu a citit decât în cărți. Era un sac gestațional fără embrion în el. Mi-a zis că mă voi umfla, că voi arăta ca o graviduță, ai toate simptomele, dar nu ai copil. A zis că asta se întâmplă o dată la un milion de cazuri. Asta a fost a treia oară, după ce pierdusem două. (…) A trebuit să fac acea procedură prin care să mi se elimine sarcina falsă. Altă anestezie generală, altă poveste. Și o iei de la capăt, că n-ai ce să faci.”
Mirela Vaida, despre cele 3 sarcini pierdute:„O iei razna. Plângi, urli, țipi.”
Întrebată ce a simțit atunci și cum a reușit să gestioneze această situație atât de dureroasă, Mirela Vaida a răspuns:
„O iei razna. Plângi, urli, țipi. Nu te mai ridici din pat. Slăbești. Nu mai mănânci, nu mai vrei nimic. Te simți vinovată față de soțul tău, față de familia ta. Te simți vinovată că nu poți să-i dai ceea ce și-ar dori orice familie. Spui că nu ești bună de nimic. Îți faci mea culpa. Spui: Doamne, cu ce am greșit eu? După care te mai liniștești. Te duci la biserici și te rogi, că ce-ți mai rămâne de făcut? Și zici: Doamne, dacă n-o să reușesc nici în următorul an, o să încep toate procedurile alea medicale grele.
Prima sarcină a pierdut-o în timp ce cânta pe scenă, la Sinaia, la un eveniment la care erau prezenți peste 300 de oameni.
Prima sarcină am pierdut-o la Sinaia în timp ce cântam pe scenă. Era o sală cu vreo 300 de oameni la mese. Era un eveniment organizat. Țin minte și acum. E o chestiune jenantă, dar eu am totuși pretenția că trăim într-o lume în care se discută despre orice. Eram într-o rochiță până aici (n.r. – scurtă), mulată și am simțit o hemoragie puternică. Nu știu cum am ajuns în lift, cum am ajuns în cameră, dar atunci mi-am dat seama, uitându-mă, că era ca un copil, efectiv. Era un cheag, ceva îngrozitor încât m-am speriat atât de tare încât mi-am zis: Doamne, bine că sunt în viață!”.
A doua sarcină a pierdut-o pe scena teatrului.
„A doua oară s-a întâmplat pe scena Teatrului de Revistă. Cred că se întâmplă din cauză că acolo sunt emoții și ardere puternică. Cred că în momentul în care tu ai emoția, arderea aceea puternică și concentrarea, corpul simte. Totuși, vestea bună este că doctorii mi-au spus că ceea ce nu era sănătos pentru corp s-a eliminat. Dacă aia nu era o sarcină bună și un copil care s-ar fi născut sănătos, de aia nici nu l-am putut ține. Corpul s-a apărat respingând ceea ce nu era bun pentru el. Mi-au spus să mă bucur că a fost așa decât să am alte traume și să nasc cine știe ce.”
După aceste trei sarcini pierdute, la vârsta de 33 de ani, Mirela Vaida a devenit pentru prima dată mamă. La 34 de ani a venit și al doilea copil, iar cel de-al treilea la 37 de ani.
Mirela Vaida își mai dorește copii: „Dacă dă Dumnezeu, i-aș face!”
Mirela Vaida nu ar spune nu unei noi sarcini, dacă acest lucru s-ar întâmpla și ar veni ca un dar din partea divinității. Cu toate acestea, prezentatoarea TV și-a pus problema vârstei. Atât ea, cât și soțul au peste 40 de ani. S-au gândit la resursele pe care le mai au pentru a o lua de la zero cu un bebeluș, dar și la cât timp ar putea să fie alături copilului, dacă ar fi să-l aducă pe lume.
„Că aș mai face încă un copil sau doi, doi odată dacă dă Dumnezeu, i-aș mai face. Soțul meu zice că el nu. Las că nu-i faci tu, îi zic. Las că eu trebuie să-i duc, eu trebuie să-i țin. Eu trebuie să-i alăptez că i-am alăptat pe toți trei. Sigur, dacă o luăm la rece, lucrurile nu sunt atât de ușoare la vârsta noastră. Suntem niște părinți care nu am făcut copiii la tinerețe. Ne uităm că ăsta mic are 5 ani.
Noi avem 40 și… 42, 45. Vrem să-i vedem și mari. Vrem să ne bucurăm și de ei. Vrem să-i vedem și pe ei pe picioarele lor, la casele lor. Să ne vedem și noi nepoții. Ori, dacă te apuci să-i mai faci acum… Eu, dacă Dumnezeu mi-i dă, eu clar îi fac. Să fie sănătoși, că n-am o problemă. Doar că sigur că te gândești la răbdare, la timp. Sigur că îți blochează puțin viața.”
