Naștere la „spitalul groazei” din Focșani. Ștefania și-a împărtășit povestea. Ce mesaj le-a transmis gravidelor care urmează să nască acolo. La doar 25 de ani, Ștefania a trecut prin două nașteri, una în Italia și alta într-un spital de stat din România. În ciuda lucrurilor mai puțin bune care s-au spus despre Spitalul Județean de Urgență „Sf. Pantelimon” Focșani, mămica susține că experiența ei în această unitate spitalicească a fost satisfăcătoare.
A fost mulțumită de felul în care a fost tratată de cadrele medicale și le sfătuiește pe viitoarele mămici care urmează să-și aducă copiii pe lume la spitalul din Focșani, să se înarmeze cu mult curaj și să nu mai aplece urechea la toate zvonurile pentru că fiecare experiență a nașterii este unică.
Naștere la „spitalul groazei” din Focșani. Ștefania și-a împărtășit povestea. Ce mesaj le-a transmis gravidelor care urmează să nască acolo
Fără a interveni asupra textului, vă invităm să citiți povestea Ștefaniei care a născut la Spitalul Județean de Urgență „Sf. Pantelimon” Focșani.
„Bună dragi mămici și viitoare mămici! Aș vrea să vă povestesc despre experiența mea pozitivă de a naște în România. Mă numesc Ștefania. Am 25 de ani și am 2 copilași minunați, un băiețel de 2 ani jumătate, născut în Italia, și o fetiță de 9 luni născută la Spitalul Județean de Urgență „Sf. Pantelimon” Focșani (Vrancea). Da, exact, spitalul de care toată lumea se ferește, „spitalul groazei”, cum i se spune tot mai des.
Eu nu mă pot plânge. Am avut avut o experiență plăcută la acest spital, fără a oferi ceva în buzunare. Am născut în 2020, pe 18 mai. Am ajuns la spital pe data de 16 mai. La ora 20:00 a venit ambulanța și m-a luat. Fiind pandemie, am plecat singurică și foarte îngrozită. Doamna din ambulanță a fost foarte drăguță și mi-a mai ridicat moralul.
Am ajuns la spital după 20 de minute. M-au dus sus, la ginecologie, unde m-au întrebat dacă am dureri. Aveam, nu de speriat, dar mici contracții existau. A venit doamna doctor și m-a consultat. Mi-a zis că o să fiu internată pentru că putea oricând să mi se deschidă colul uterin. M-au dus sus, în sala de travaliu și mi-au făcut o injecție pentru a vedea dacă durerile continuă sau nu. Am petrecut toată noaptea în sala de travaliu.
Pe la 4 dimineața au venit asistentele și mi-au pus pe burtică aparatul să monitorizeze bătăile inimii lui bebe. Au observat că ceva nu este în regulă și mi-au pus mască cu oxigen. După jumătate de oră, eram mai bine, dar copilul, nici gând să vină pe lume.
De dimineață m-au controlat iarăși. Mi-au controlat colul și mi-au făcut o ecografie. Mi s-a spus că va mai dura pentru că bebe nu e pregătit. M-au mutat pe salon. Am stat așa toată ziua. Durerile veneau și plecau, dar bebe al meu nu voia să iasă.
Luni dimineața m-am trezit cu dureri mai mari și niște pierderi de sânge. Am chemat asistenta și mi s-a zis să aștept că va veni imediat doamna doctor. După vreo oră am fost chemată la control. Aveam dilatație de 2 cm. Eram fericită, dar și panicată. Îmi era teamă de tot ce auzisem despre spital…
La ora 12:00 m-au dus în sala de travaliu. M-au controlat iarăși. Dilatația mea era aceeași, nici gând de naștere, pfff…
La ora 13:30 mi-au pus o perfuzie pentru a mă ajuta cu dilatația. Și-a făcut efectul în scurt timp căci contractțiile au început să apară din ce în ce mai des și din ce în ce mai puternice.
Una dintre asistente a stat cu mine pe tot parcursul travaliului. Încerca să mă facă să râd, să mă gândesc la altceva… și vorbind noi mereu nici nu mi-am dat seama când a trecut timpul, și în 2 ore sosise clipa. Era momentul să împing, să vină bebe pe lume.
La ora 15:30 am fost suită pe „capră” ca să împing. La 15:45 fetița mea deja venise pe lume. Am născut cu doamna doctor Joitaru Georgiana, o doctoriță de milioane și foarte atentă. Este foarte atentă pentru a face pacientul mulțumit, foarte grijulie și răbdătoare.
Toți doctorii pe care i-am întâlnit, pe secția de ginecologie, au fost de nota 10, foarte de treabă și comunicativi. Așadar, Spitalul „Pantelimon” nu este chiar de groază. Condițiile sunt bune. Nu pot spune că e mizerie. Mie mi s-a părut ok și personalul de pe saloane și doctorii de pe secție .
În orice caz, nu se compară o naștere din străinătate cu cea din Romania, dar nu mă pot plânge nici de țara mea. Din păcate, peste tot în lumea asta există cazuri fericite și cazuri nefericite, și la cel mai profesionist spital. Și acolo pot exista neplăceri.
Fetelor care urmează să nașteți la Spitalul din Focșani, nu mai ascultați tot ce auziți pentru că nu e la fel pentru toată lumea. Trebuie doar curaj. Dacă ai curaj, ai tot ce-ți trebuie pentru o naștere.”
Fiecare experiență a nașterii este unică. Ea este relatată așa cum a fost percepută de mămica în cauză. Dacă sunt cititoare care au avut parte de o experiență foarte bună în aceeași unitate medicală (sau alta), le invităm să își împărtășească experiențele.
Dacă doriți să vă împărtășiți povestea nașterii, sub toate aspectele, fie ele pozitive sau negative, ne puteți scrie pe adresa de e-mail demamici@gmail.com sau pe pagina de Facebook De mamici. Tot aici puteți atașa și fotografii pe care doriți să le faceți publice. Nu există limită de cuvinte. Ne rezervăm dreptul de a selecta poveștile care urmează să fie publicate. Prin împărtășirea poveștii și publicarea ei, vă asumați veridicitatea celor relatate! Odată publicate articolele nu vor mai putea fi șterse!
