Naștere la Spitalul Județean Călărași: „Niciun cadru medical nu a vrut să-mi ia vreun ban. Încă avem medici care își fac treaba foarte bine!”. Cosmina B. și-a împărtășit experiența nașterii la Spitalul Județean Călărași. Mămica povestește că a fost bine tratată de către cadrele medicale și, contrar „tradiției românești” de a oferi atenții în schimbul serviciilor care ar trebui să fie oricum gratuite, nimeni nu a vrut să-i ia niciun ban.
Fără a interveni asupra textului, vă invităm să citiți povestea Cosminei B. care a născut la Spitalul Județean Călărași
Naștere la Spitalul Județean Călărași: „Niciun cadru medical nu a vrut să-mi ia vreun ban. Încă avem medici care își fac treaba foarte bine!”
„Am citit multe dintre poveștile despre naștere ale altor femei si m-am gândit să o împărtășesc și pe a mea. Eu sunt dintr-un sat din județul Călărași și trebuia să nasc la un spital care era la 30 de minute distanță de casă. Din cauza pandemiei, nu am putut naște la acel spital, iar doctorul ginecolog m-a sfătuit să merg la spitalul Cantacuzino din București.
Aveam termenul pe 14 august. Pe 8 august au început durerile suportabile. Am luat un nospa, la sfatul medicului, și m-am băgat în pat. A doua zi m-am trezit la ora 6:00 cu o mare nevoie de a merge la toaletă, unde mi-am dat seama că am pierdut dopul gelatinos.
L-am rugat pe soțul meu să sune la ambulanță (el cum a auzit că am pierdut dopul s-a speriat și îi era frică să conducă). După sosirea ambulanței, am hotărât împreună cu doamna asistentă să merg la Spitalul Județean din Călărași.
Ajunsă acolo, mi s-a făcut triajul și m-au dus într-o cameră unde erau 5 paturi, dintre care doar unul era ocupat. După primul control, doamna doctor mi-a spus că bebe s-a așezat pe cordonul ombilical și îi este greu să respire, așa că m-a sfătuit să nu stau cu fața în sus pentru că se poate sufoca.
La ora 14:00 au început contracțiile din ce în ce mai puternice. Îmi venea să urlu de durere. Nu aveam voie să beau nici apă. Eram foarte însetată, dar așa am stat până la ora 17:00 când am simțit nevoia să merg la toaletă. Am strigat o asistentă să o întreb unde este toaleta, iar aceasta mi-a spus: „Ia ridică tu picioarele și dă cearceaful la o parte. Unde vrei tu să mergi?” „La toaletă”, i-am răspuns eu. „Singurul loc unde vei merge acum e în sala de nașteri.”
Și în momentul acela am simțit o frică foarte mare pentru că fiind prima naștere nu știam ce mă așteaptă. Ajunsă pe masa de nașteri, am împins de câteva ori, până am rămas fără pic de forță. Două asistente m-au masat cu coatele până a reușit să iasă bebe. Doamna doctor mi l-a arătat, după care o doamnă l-a luat și l-a dus în altă cameră să-l curețe și să vadă dacă este totul bine.
După ce a plecat doamna cu bebe, doamna doctor ginecolog mi-a spus să mai stau puțin nemișcată pe masă pentru că trebuie să mă coasă. Eu eram la modul: „Ce să facă? Dar când m-a tăiat?” Pentru că nu am simțit absolut nimic, nici când m-a tăiat, nici când m-a cusut.
După ce am fost cusută, m-am întors în salonul unde am stat înainte să nasc pentru a mă masa pe burtă, după care am fost dusă într-un salon cu două paturi și două pătuțuri pentru bebeluși. La ora 23:00 mi-au adus bebelușul. Doamna asistentă mi-a arătat cum să-i schimb scutecul, cum să-l înfăș și cum să-l pun la sân.
După două zile de stat în spital, bebe era ușor gălbior (așa a spus medicul ). Domnul doctor neonatolog mi-a spus că bebe e bine, iar dacă nu se îngălbenește mai rău, ziua următoare ne dă drumul acasă.
Următoarea zi când doctorul a venit în vizită s-a uitat la bebe care făcuse icter, dar a fost de ajuns să stea la lampă 3 ore, iar seara am plecat acasă.
Țin să menționez că niciun cadru medical nu a vrut să-mi ia vreun ban, nici doctori, nici asistente, nimeni. Se pare că în unele spitale din România încă mai avem medici care își fac treaba foarte bine, se comportă foarte frumos și nu așteaptă în schimb decât o mulțumire.”
Fiecare experiență a nașterii este unică. Ea este relatată așa cum a fost percepută de mămica în cauză. Dacă sunt cititoare care au avut parte de o experiență foarte bună în aceeași unitate medicală (sau alta), le invităm să își împărtășească experiențele.
Dacă doriți să vă împărtășiți povestea nașterii, sub toate aspectele, fie ele pozitive sau negative, ne puteți scrie pe adresa de e-mail demamici@gmail.com sau pe pagina de Facebook De mamici. Tot aici puteți atașa și fotografii pe care doriți să le faceți publice. Nu există limită de cuvinte. Ne rezervăm dreptul de a selecta poveștile care urmează să fie publicate. Prin împărtășirea poveștii și publicarea ei, vă asumați veridicitatea celor relatate! Odată publicate articolele nu vor mai putea fi șterse!
