Naștere naturală prematură după cezariană într-un spital de stat din Belgia. Oana povestește: „M-am ridicat în picioare după o oră și am plâns de fericire.” Cititoarea noastră ne-a împărtășit poveștile celor două nașteri prin care a trecut într-un orășel din Belgia. Oana a născut într-un spital de stat din Ottignies, prima dată prin cezariană, iar a doua oară natural, la 35 de săptămâni de sarcină. Micuța Delia a venit pe lume înainte de termen și s-a confruntat cu probleme de sănătate în maternitate (din cauza rh-ul negativ și a incompatibilității grupelor de sânge), însă a dat dovadă de mult curaj și a trecut prin toate încercările ca o adevărată luptătoare.
Cuprins:
Oana ne povestește că în Belgia nu există varianta „programării” operației de cezariană decât în cazuri extrem de rare, când situația medicală a pacientei o impune.
Naștere naturală prematură după cezariană într-un spital de stat din Belgia. Oana povestește
Fără a interveni asupra textului, vă invităm să citiți povestea Oanei care a născut într-un spital de stat din Ottignies, Belgia.
„Ma numesc Oana și am 27 de ani. Locuiesc în Belgia de aproximativ 6 ani și aici am născut cei 2 copilași pe care ii avem, la un spital de stat din Ottignies.
După un travaliu de 24 de ore, Oana și-a născut primul copil prin cezariană
In 2018 am născut primul copil, un băiețel minunat, de 3880 grame. După un travaliu de 24 de ore, în care nu am sperat nimic altceva decât să nasc natural (îmi era foarte teamă de bisturiu 🙂), am născut prin cezariană. Copilul era întors însă foarte sus. În plus, dilatația nu era decât de 3-4 cm. Am rămas la dilatație de 3-4 cm timp de 10 ore, după alte 14 de travaliu. Atunci medicii au decis să facem cezariană deoarece eram epuizată și pulsul copilului ajunsese la 40 bpm.
Recuperarea a fost destul de grea având în vedere și faptul că a urmat o depresie post-natală destul de lungă (3 luni jumătate).
Cea de-a doua naștere – naturală. Fetița a venit pe lume la 35 de săptămâni de sarcină
Pe 20 iulie 2021, la 35 de săptămâni si 4 zile de sarcina, am adus pe lume cea de-a doua minune din viața mea. Delia, o fetița de 2520 grame și 47 cm, un prematur tarditiv, așa cum mi-au spus medicii neonatologi care s-au ocupat de ea pe perioada celor 7 zile de spitalizare.
Cine nu crede în intuiția mamelor, rău face!
Încă din luna a 3-a de sarcină îi spuneam soțului că eu am impresia că voi naște înainte de termen și că va fi un bebe mic, lucru pentru care am și cumpărat hăinuțe foarte mici. Așa a și fost.
Luni (19 iulie), în jurul orei 11:30 au început contracțiile, care erau dureroase și din 5 în 5 minute. În jurul orelor 16:00 am mers la spital pentru o monitorizare a bebelușului și medicul meu ginecolog, o doamnă nemaipomenită, mi-a spus că e ok și că ei cred că este vorba despre un travaliu fals. Eu simțeam și îi spuneam soțului că nu cred că va trece ziua de Sfântul Ilie și să nu nasc.
Ne-am întors acasă și am încercat să mă liniștesc. Contracțiile erau acolo încă și au continuat toată noaptea. La 05:00 dimineața mi s-a rupt apa și am fugit la spital. Dilatația era la 3 cm și am cerut epidurală deoarece nu mai știam să gestionez durerea atât de bine.
M-am ridicat în picioare după o oră și am plâns de fericire
Având experiența unui travaliu de 24 de ore, de la primul copil, am rugat-o pe moașa care m-a primit în maternitate să nu mă lase să mă chinui inutil dacă ei consideră că nu voi ajunge să nasc natural.
La ora 09:00 eram la 9 cm dilatație. Nu-mi venea să cred și am prins curaj. La ora 13:48 a venit pe lume bebelușa mea, prin naștere naturală, după o naștere prin cezariană. Nu-mi venea să cred. Am reușit să trec prin ambele experiențe. Pentru unii e ceva obișnuit, pentru mine era ceva wow! M-am ridicat în picioare după o oră și am plâns de fericire pentru că știam că merg acasă și mă pot juca și cu băiețelul meu de 3 ani și pentru că puteam să mă ocup de bebelușa mea fără sa apelez la asistente.
Naștere naturală prematură după cezariană. Micuța Delia a trecut printr-un icter patologic și un episod de bradicardie
Au urmat câteva clipe de neliniște , de haos în capul meu. Delia a făcut icter patologic. Nu înțelegeam ce înseamnă. Mi s-a explicat că din cauza rh-ului meu negativ și a incompatibilității grupei de sânge, valoarea bilirubinei din corpul bebelusei era de 16 și era grav! M-am speriat groaznic.
De parcă nu era suficient, fetița a avut și o bradicardie în a doua zi de viață. Practic, pentru câteva secunde, nu a avut puls. M-am speriat, dar de undeva, nu știu de unde, am știut să iau fetița să o țin cu fața în jos și să o stimulez să respire. Au fost câteva secunde, care mie mi s-au părut a fi câteva ore. Am strigat după ajutor, însă când a ajuns asistenta, fetița era bine. A fost un șoc din care mi-am revenit cu greu.
Eram singură cu ea în salon și acele 5 secunde mi s-au părut a fi 24 de ore. Mamele au super puteri! De undeva, nu știu de unde, am știut cum să reacționez și am salvat fetița ♥️.
Din cauza șocului pe care l-am avut, lăpticul nu mai venea. Mi s-a spus că bebelușa va scăpa de acest icter mult mai repede dacă este alăptată la sân exclusiv și la cerere, așa că în noaptea respectivă am stat la pompa electrică aproximativ 4 ore, cu mici pauze, pentru a stimula lăpticul. Și am reușit.
În următoarea zi, Delia a păpat la sân până s-a săturat. La ieșire din spital (adică după 4 zile) am lăsat în frigiderul din camera asistentelor 3 litri de lăptic care a fost dat bebelușilor de la neonatologie a căror mămici se chinuiau cu lactația.
Au urmat 4 nopți de lampa UV, 4 nopți în care nu am pus geană pe geană pentru că îmi era frică să nu își scoată fetița ochelarii aceia speciali și să o orbească lumina lampei. Nu știu cum am rezistat atâtea ore (pentru că nici ziua nu dormeam) fără somn.
Am ieșit din spital după 7 zile, cu o valoare a bilirubinei de 8 și cu 2400 grame. Astăzi, după aproape o lună, Delia cântărește 3300 grame și a scăpat de icter. Este o mâncăcioasă și un bebe foarte cuminte. O adorăm, iar frățiorul ei o iubește cel mai mult. Pentru întreaga familie Delia este o luptătoare, iar eu sunt cea mai împlinită mămică.
Pentru mine nu a fost wow că am născut natural DUPĂ CEZARIANĂ, ci că am reușit să nasc natural și să nu stau 24-30 ore în pat cum am stat când am născut prin cezariană. Pentru cei cărora le-am povestit, a fost ceva uluitor. Unii chiar mi-au spus că până la mine nu au mai auzit de naștere vaginală după cezariană.
De precizat că: în Belgia nu se programează cezariana!
Am încercat eu să rog medicul să mă programeze pentru că îmi era foarte frică de dureri și mi s-a spus că niciodată nu se va programa o cezariană, doar dacă trebuie neapărat din cauza unei probleme medicale.
Aceasta este povestioara mea. Sfat pentru viitoarele mămici: să aveți încredere în voi pentru că mamele au super-puteri!”
Fiecare experiență a nașterii este unică. Ea este relatată așa cum a fost percepută de mămica în cauză. Dacă sunt cititoare care au avut parte de o altfel de experiență în aceeași unitate medicală (sau alta), le invităm să își împărtășească poveștile.
Dacă doriți să vă împărtășiți povestea nașterii, sub toate aspectele, fie ele pozitive sau negative, ne puteți scrie pe adresa de e-mail demamici@gmail.com sau pe pagina de Facebook De mamici.
Tot aici puteți atașa și fotografii pe care doriți să le faceți publice. Nu există limită de cuvinte. Ne rezervăm dreptul de a selecta poveștile care urmează să fie publicate. Prin împărtășirea poveștii și publicarea ei, vă asumați veridicitatea celor relatate!
