O fetita cu sindromul Down a fost adoptata de un tata singur. Dragostea pe care unele persoane ajung sa o simta pentru copii care nu sunt sange din sangele lor poate fi la fel de puternica sau chiar si mai intensa decat a unui parinte biologic.
Cazul de fata dovedeste ca iubirea nu e intotdeauna legata de legatura de sange.
Fetita asta a trecut prin trauma respingerii. La doar 13 zile de viata, micuta diagnosticata cu sindromul Down fusese deja respinsa de 20 de familii.
Persoanele care isi doreau sa adopte i-au refuzat sansa din start. Nu i-au remarcat farmecul, nu au invatat sa o accepte si sa-i aprecieze personalitatea frumoasa. Au vazut doar ca e diferita si si-au focusat atentia pe dizabilitate.
Acele persoane care i-au spus nu au ratat de fapt oportunitatea de a vedea frumusetea din neprevazut, de a invata adevarata esenta a iubirii neconditionate.
O fetita cu sindromul Down a fost adoptata de un tata singur
Luca Trapanese, in schimb, a luat-o pe Alba, in 2017, in caminul si in inima lui. Cu toate ca serviciile sociale respingeau acordarea custodiei parintilor singuri, mai ales daca aveau o alta orientare sexuala, au facut o exceptie in cazul barbatului. Astfel se face ca Luca a devenit tatal mandru a unei fetite speciale.
„Cand ne fixam privirea pe dizabilitatea unui copil, uitam ca de fapt ei au si abilitati. Un copil cu sindromul Down este frumos, iubitor, unic, ca fiecare copil in parte.
Fiecare copil nascut in aceasta lume are locul lui bine stabilit ca o piesa dintr-un puzzle. Copiii cu sindromul Down sunt foarte afectuosi. Tot ce asteapta in schimb este iubire constanta, sustinere si devotament.”
Luca, in varsta de 41 de ani, si-a povestit calatoria de a deveni tatal adoptiv al Albei intr-o carte, potrivit BBC. Luca a lansat o provocare la adresa imaginii „normale” de parinte.
Prin faptul ca a devenit tata adoptiv, fiind un barbat singur si homosexual, imaginea stereotipica de parinte a fost puternic zdruncinata. Luca a devenit un fenomen, mai ales in Italia care este o tara mai conservatoare.
Cand Luca avea 14 ani, prietenul lui cel mai bun, Diego, a aflat ca are cancer in faza terminala. Luca i-a fost alaturi in fiecare clipa si l-a sprijinit in lupta cu boala crunta. Moartea prietenului sau i-a schimbat complet viata.
„Moartea lui Diego m-a facut constient despre ceea ce insemna sa-ti duci zilele cu o boala atat de necrutatoare”. Luca a decis sa se alature voluntarilor care ajutau persoanele grav bolnave si copiii cu diferite dizabilitati.
