Oana Moraru, expert educațional: „Nu este vina niciodată a copilului dacă este neascultător”. Oana Moraru, expert educațional și fondatoarea școlii private „Helikon”, atrage atenția părinților cu privire la situațiile în care copilul începe să aibă un comportament deranjant.
Cuprins:
Printr-o postare pe pagina ei de Facebook, Oana Moraru a trasat o concluzie care poate fi greu de acceptat de către unii părinți: comportamentul neplăcut al copilului nu apare din vina lui.
„Nu e niciodată vina copilului dacă este foarte neascultător. Dacă tot spune „nu”, „n-am chef”, „nu vreau” e ca să ai tu, părintele lui, un semnal de alarmă suficient de puternic pentru a schimba ceva în relația ta cu el.
Copiii neascultători folosesc neascultarea ca pe o formă de chemare la apel. E timpul unei alte treziri personale, una dintr-un lung șir care va urma în viața ta până la și după adolescența lui”, spune Oana Moraru.
Astfel, specialistul educațional îi îndeamnă pe părinți să se focuseze mai ales asupra problemelor emoționale proprii ( pe care le denumește„umbre personale”), astfel încât acestea să nu interfereze cu emoțiile copiilor.
În ciuda experienței scurte de viață, copiii au o inteligență emoțională dezvoltată și pot percepe mult mai bine sentimentele adulților din jurul lor, în fața cărora se pot deschide sau se pot revolta.
„O umbră personală este o parte intimă din tine de care nu ești conștient. A crește mare este a tot uni punctele de pe partea din tine pe care încă nu o știi. Cu cât ești tu mai prezent la linia care-ți unește ție necunoscutele, cu atât e mai dispus copilul să se armonizeze cu intențiile tale”, a mai spus Oana Moraru.
Specialistul a mai explicat și cum se formează o astfel de umbră:
„Umbra a apărut de câte ori am ales aprecierea cuiva, lăsând la o parte ce simțeam realmente, noi cu noi, în momentul respectiv. Dacă, de pildă, în copilărie, nu era acceptabil să fim furioși, am ales să înghițim lacrimi și mânie, ca brațele mamei să ne primească mai repede. Am învățat să fugim de atâtea ori de noi ca să prindem recompensa: nevoia eternă de a fi parte din celălalt, de a primi acceptare”.
Așadar, neascultarea are un anumit rol pozitiv pentru copil: „atunci când copilul nu mai ascultă, neascultarea îi dă un refugiu de moment – o distanțare instinctivă de dinamica respingere-acceptare care joacă sub ochii săi, în tine, adultul”.
Tipologia părinților pe care nu-i ascultă copiii
Potrivit observațiilor făcute de Oana Moraru, copiii devin neascultători atunci când persoana din fața lor este deconectată de sine. Mai exact, adultul se află într-una sau mai multe din aceste situații:
- Nu își simte până la capăt emoțiile
- Nu își simte pe deplin corpul
- Nu știe care îi sunt butoanele, punctele sensibile
- Nu s-a împăcat cu trecutul lui
- Nu și-a reconstituit măcar mici bucățele din copilul care a fost
- Nu și-a confruntat cele mai mari frici
Copiii care își ascultă părinții. Ce fac bine adulții?
Un părinte deschis în cunoașterea și vindecarea emoțiilor proprii va reuși să comunice mult mai bine cu copilul lui.
Potrivit Oanei Moraru, copiii ascultă ușor genul de om care:
- Este prezent
- Face muncă zilnică de acceptare personală și autocunoaștere
- Are aha-uri multe despre sine
- Are, datorită celor de mai sus, un aer viu și prezent în exterior, un curent electric personal, pe care copilul iubește să-l urmeze
„În timp ce munca lui e să se spele pe dinți, să se îmbrace la timp, să își facă temele, să se racordeze la lumea asta exterioară, munca ta este să vezi ce-i cu tine, cum ești ca prezență, ca stare, ca emoție; cât de mult te placi, te înțelegi, te simți. Cât de bine ai absolvit partea aia de viață care mergea pe pilot automat”, mai spune consultantul în educație.
Vezi și: Cum să NU mai țipi la copilul tău. Odată pentru totdeauna | Demamici.ro
