Părăsit de părinți la naștere, pentru că era prea urât, copilul a crescut și a schimbat lumea prin vocea lui. Povestea lui Jono Lancaster este o lecție a iubirii de sine, dar și a iubirii necondiționate, iar viața lui, deși deloc ușoară și pavată cu suferință, s-a transformat într-una plină de inspirație pentru milioane de oameni.
Cuprins:
Despre iubirea necondiționată se vorbește adesea ca fiind un sentiment pe care oricine ajunge să îl simtă în momentul în care devine părinte. Însă acest lucru nu a fost valabil și pentru părinții lui Jono.
Părăsit de părinți la naștere, pentru că era prea urât, copilul a crescut și a schimbat lumea prin vocea lui
În urmă cu 36 de ani, atunci când venea pe lume, într-o maternitate din Marea Britanie, părinții au decis să îl abandoneze, după ce micuțul s-a născut cu un aspect fizic neobișnuit.
Jono Lancaster a fost diagnosticat cu o boală genetică rară, sindromul Treacher Collins, ce apare la 1 din 10.000 de persoane din Marea Britanie.
După prima zi de viață, micuțul Jono a rămas singur pe lume.
Părinții au decis că nu îl pot iubi așa cum este el, așa că și-au exprimat dorința de a nu-l lua acasă. În acel moment, o asistentă maternală a întrebat imediat: „Când pot să-l iau acasă”?
Părăsit de părinți la naștere, pentru că era prea urât, copilul a crescut și a schimbat lumea prin vocea lui
Una dintre cele mai mari binecuvântări din viața copilului născut cu o boală rară, care i-a lăsat urme și pe chip, avea să fie noua lui mamă adoptivă, asistenta maternală care nu a rămas indiferentă atunci când l-a văzut singur pe lume.
Femeia l-a luat acasă, i-a oferit toată iubirea de care orice copil are nevoie, indiferent de cum arată, iar 5 ani mai târziu l-a adoptat cu acte în regulă.
Peste ani, tânărul Jono Lancaster avea să mărturisească:
„Mama mea a primit în inima sa pe toți cei care nu aveau o acasă, o familie. I-a primit pe toți în casa și inima ei, indiferent de cine erau, le-a zâmbit și i-a iubit. Face asta și acum la 70 de ani. Altruistă, bună, iubitoare și eroică. Datorită ei sunt omul care sunt azi.”
A primit iubirea unei mame, însă își pierduse iubirea de sine
Pe măsură ce a început să crească și să conștientizeze că este diferit de restul oamenilor, Jono a trecut prin toate nesiguranțele prin care trece un adolescent, însă înzecit.
Până la vîrsta de 20 de ani, băiatul a evitat cu groază să se uite în oglindă, a suferit de fiecare dată când oamenii îi aruncau priviri ciudate sau colegii de școală făceau glume pe seama lui.
Integrarea din punct de vedere social avea să fie una din cele mai mari provocări pentru el. Fără să bănuiască faptul că, într-o zi, avea să stârnească admirația a milioane de oameni.
Părăsit de părinți la naștere. Destinul lui Jono s-a schimbat atunci când a întâlnit-o pe Laura, aleasa inimii lui
În anul 2015, viața avea să i se schimbe complet, atunci când și-a întâlnit perechea.
Jono a cunoscut-o pe Laura la sală, unde el începuse să lucreze ca antrenor de fitness, iar chimia dintre ei a fost instantă.
Pe măsură ce s-au apropiat, Jono a devenit tot mai încrezător în forțele proprii și și-a dat seama că singurul mod prin care poate schimbe percepția oamenilor asupra lui este prin schimbarea percepției asupra sinelui său.
Jono Lancaster a devenit, astfel, o voce pentru toate persoanele cu dizabilități, iar în prezent călătorește în toată lumea și îi inspiră pe mulți prin povestea lui și cum a ales să se raporteze acum la viață.
„Corpul meu este casa mea, este locul meu sigur și vine în cele mai diverse forme și asta este al naibii de epic. Am fost un adolescent care s-a luptat cu mulți demoni interiori, așa că am încercat să compensez trăsăturile feței lucrându-mi corpul. Asta este singura parte care îmi place rămasă din acea perioadă. Îmi respect corpul și lumea mea se simte mai bine astfel.”, scrie Lancaster pe Instagram, unde are 225.000 de urmăritori.
Nu doar persoanele cu dizabilități au ajuns inspirate de povestea lui, dar și persoanele fără nicio afecțiune, dar cu stimă de sine scăzută, așa cum mulți dintre noi am simțit la un moment dat de-a lungul vieții.
Corpul său, pe care mulți ani l-a detestat, a ajuns să devină o inspirație pentru mulți oameni, iar acest lucru să-i aducă apreciere.
„M-am născut cu o boală genetică rară care afectează trăsăturile faciale. Nu am pomeți, așa că ochii mi se scurg în jos. Iubesc urechile mele micuțe, nu le este frig noaptea. Însă am nevoie de aparat auditiv. Urechile mele sunt pur decorative”, povestește acesta pe contul său de Instagram.
