„Parenting solo”: Viata cu doi copii mici a cazut pe umerii mei. Este ora 8 dimineata, iar programarea la medic cu bebelusul este la 8:40. Imi fac rapid un plan in minte care sa ma ajute sa ma mobilizez mai repede: ii sterg repede budinca de pe fata, o imbrac, apoi il imbrac si pe baiat.
Desfac o conserva pentru cainele nostru si cobor cu copiii spre masina. Toata aceasta treaba ar fi fost mai simpla daca as fi avut si un co-pilot, un ajutor, o voce care sa-mi spuna: „Nu uita sa speli baiatul pe dinti” sau „Sa nu uitam de mancarea cainelui”. Pentru ca, evident, am uitat.
Parentingul devine o lupta dusa de o singura persoana, atunci cand sotul este nevoit sa lucreze in strainatate sau sa aiba mai multe deplasari pe luna.
„Parenting-ul solo” e o experienta diferita atunci cand incerci sa cresti doi copii singura, iar abia acum le inteleg pe mamele singure. E un carusel de sarcini si rutina, greu de manevrat, atunci cand nu e si un co-pilot. Un tata.
„Parenting-ul solo” ma face sa tanjesc dupa prezenta sotului meu nopti la rand.
„Parenting-ul solo” inseamna sa te trezesti dimineata cu mult mai devreme, pentru a avea timp sa fac dus si sa ma imbrac. Altel, daca copiii apuca sa se trezeasca, nu va mai fi nimeni in casa care sa ii tina in frau pe copii 15 minute, cat timp eu stau la dus.
„Parenting solo”: Viata cu doi copii mici a cazut pe umerii mei
Vezi si: Scrisoare catre sotul meu: nu mai sunt aceeasi, dar te rog sa ma iubesti oricum | Demamici.ro
„Parenting-ul” solo e atunci cand gatesc cina in timp ce fetita mea sta agatata de spatele meu. Ce sa vezi, ora pregatirii cinei coincide cu ora ei de joaca.
„Parenting-ul” solo inseamna sa ii sterg lacrimile de pe obraz baiatului meu atunci cand ii este dor de taticul lui. Si e greu pentru un copil de 5 ani sa inteleaga de ce tata trebuie sa plece.
E greu. E mult mai greu decat ai crede.
In acelasi timp, imi dau seama cat de greu ii este si sotului meu. Stiu cat de dor ii este sa se joace cu copiii seara, dupa cina, iar apoi inainte sa bagam copiii la culcare.
Oricat de greu mi-ar fi mie, stiu ca el sufera din cauza ca rateaza momente importante din viata copiilor, cum ar fi ziua in care baiatul nostru a avut serbarea de sfarsit de an de la grupa pregatitoare.
A fost ziua in care am alergat de dimineata pana seara. Calca hainutele, imbraca copiii, linisteste fetita cea mica din plans, in timp ce baietelul nostru era la fel de emotionat pentru serbarea lui.
La finalul zilei, ma dureau oasele de oboseala, in timp ce tanjeam sa zac pe canapea, cu un pahar de vin si sotul meu alaturi. Dar el nu era.
Asadar, dragul meu, cand te vei intoarce acasa si vei vedea mormanul de jucarii nestranse din mijlocul camerei, patul nefacut si vase in chiuveta, incearca sa fii intelegator.
NU este usor sa impaci nevoile unui copil de 5 ani si cele ale unui copil de 1 an in acelasi timp. Toate, de una singura.
Si intampina-ma cu o imbratisare lunga.
Pentru ca mi-a fost dor de tine. De tine, alaturi de noi.
