Pedepsele și umilirea copilului determină mai multe probleme comportamentale. Copiii învață prin conexiune, iubire, compasiune. Tiparele învechite de educație au promovat stilul autoritar, cel în care părintele trebuie să fie foarte strict cu copilul. De multe ori, pentru a ajunge la rezultatul scontat mijloacele folosite nu erau dintre cele mai blânde, iar amenințările și pedepsele dure veneau la pachet. În realitate, acest stil autoritar e caracterizat prin multe așteptări de la părinți și prea puțin răspuns din partea copilului.
Deși un astfel de model de educație poate avea efecte pe termen scurt, din cauza fricii instalată în copil, pe termen lung poate cauza doar neplăceri. Copilul va experimenta stări de nefericire, prea puțină încredere în el, frica de a fi independent, agresivitate și ostilitate, vulnerabilitate în fața viciilor.
De ce? Nimeni, vreodată, nu se va schimba în bine dacă este umilit.
Pedepsele și umilirea copilului determină mai multe probleme comportamentale
Încearcă un mic exercițiu de imaginație. Ești la muncă și te simți în urmă cu situația la care lucrezi și pe care o ai de predat. Ești contra timp și parcă nu reușești să te concentrezi pentru că faci tot mai multe greșeli din cauza presiunii.
Știi că poți mai mult de atât, însă în ultima vreme nu prea te-ai simțit bine. Ai avut și insomnii și te simți anxios și în legătura cu starea de sănătate. Care, apropos, și-a cam spus și ea cuvântul la locul tău de muncă.
Nici bine nu s-a uitat șeful tău pe prezentarea ta, că izbucnește în birou la tine și îți urlă în față: „Ce e mizeria asta? Copilul meu de grădiniță poate să o facă mai bine de atât! Dacă nu refaci prezentarea așa cum trebuie până mâine, ești concediată!”
Cum te simți acum? Deja te simțeai îngrozitor și înainte ca șeful tău să urle la tine amenințător și să te umilească.
Probabil că vei lucra din răsputeri să refaci prezentarea, de teamă să nu fii concediată, însă te-a ajutat în vreun fel reacția șefului tău? A ajutat cu adevărat să taie răul de la rădăcină? Nu. Reacția lui te-a făcut să te simți mică, nesemnificativă, neînțeleasă și nervoasă. Nervoasă și pe el, dar și pe tine.
Acum, să luăm alt scenariu în calcul. Șeful tău vine la tine în birou și te întreabă dacă puteți sta puțin de vorbă. Se așează calm și îți explică cum s-a uitat peste prezentarea ta și a observat că nu se ridică la nivelul la care știe că tu poți lucra. Se arată îngrijorat și te întreabă dacă totul este în regulă.
Îi explici că te confrunți cu niște probleme de sănătate în ultima vreme care ți-au dat bătăi de cap. Șeful tău dă dovadă de empatie, îi pare rău să audă că nu te simți bine și îți explică că are, totuși, nevoie de tine să revizuiești prezentarea chiar dacă asta ar însemna să stai până mai târziu. Apoi îți sugerează să îți iei după o zi liberă și să mergi la medic să îți faci un control.
Cum te simți acum? Înțeleasă? Auzită? Simți că îi pasă cuiva de tine?
Nu e nevoie să ne pedepsim copiii ca să-i învățăm o lecție, la fel cum nici noi, ca adulți, nu avem nevoie de autoritate ca să facem ce e corect de făcut.
Copiii învață prin conexiune, iubire, compasiune. Sunt receptivi dacă se simt văzuți, auziți și înțeleși.
Așa că data viitoare când copilul tău se comportă nepotrivit, în loc să reacționezi la adresa lui cu o nouă pedeapsă sau umilință, încearcă să te apropii de el, privește-l în ochi de la același nivel și spune-i: „Observ că îți este puțin greu”. Iar apoi oferă-i o îmbrățișare. Vei fi uimită de rezultat.
Vezi și: Metoda Montessori la tine acasă. Pedeapsa, un rău mare pe care i-l poți face copilului | Demamici.ro
Vezi și: Metoda RIE – educație prin blândețe. Care sunt principiile de bază ale acestei metode | Demamici.ro
