Picioarele strâmbe la naștere? Malformația „Picior varus equin”, explicată de un specialist în Ortopedie Pediatrică. Mulți copii se nasc cu picioarele încrucișate, o boală pe care medicii o numesc „picior varus equin”. Prof. Dr. Șenol Bekmez, Ortopedie pediatrică, a vorbit într-un interviu pentru emisiunea „Apel la consilier” despre soluțiile reale, rapide și eficiente pentru această problemă. Care este protocolul de tratament, aflăm mai jos.
Cuprins:
Picioarele strâmbe la naștere. Ce este „piciorul varus equin”?
Cea mai frecventă anomalie a piciorului nou-născutului este piciorul strâmb congenital și se dezvoltă din cauza poziției fetale defectuoase intrauterine. Așa cum putem vedea și pe această machetă, piciorul strâmb congenital este o diformitate complexă a piciorului care cuprinde piciorul din spate, piciorul de mijloc și piciorul din față.
Se caracterizează astfel:
- călcâiul este rotit spre interior,
- scobitura interioară a piciorului este adâncită, acest lucru fiind denumit cavus
- partea din față a piciorului este rotită spre interior cu deformarea adductus-ului
- tendonul lui Ahile este tensionat.
Este o deformare complexă cu patru componente.
În ce constă metoda Ponseti și de la ce vârstă se poate aplica?
La copiii care prezintă această diformitate de picior strâmb congenital, cele patru componente despre care aminteam se corectează prin aplicarea de aparate gipsate succesive săptămânale, profitând și de laxitatea ligamentară conferită de hormonii materni. În final, tendonul lui Ahile se corectează printr-o intervenție chirurgicală minoră, asigurându-se astfel corectarea în urma unui tratament cu o durată cuprinsă între 4 și 6 săptămâni. Ulterior, pentru protejarea acestei corecții obținute, până la o anumită vârstă se realizează o orteză specială și se monitorizează copilul.
Vă rog să ne spuneți dacă prin metoda Ponseti piciorul se poate recupera în totalitate.
Metoda Ponseti este o metodă de tratament aplicată în cazul piciorului strâmb congenital care include manipulări succesive săptămânale, aplicare de aparate gipsate și detensionarea tendonului lui Ahile printr-o intervenție chirurgicală minoră, în final. Este o metodă de tratament prin care se obține corectarea fiecăruia din cele patru componente ale afecțiunii, urmând anumiți pași.
Picioarele strâmbe la naștere. Până la ce vârstă poate să poarte un copil ortezele?
Numai după obținerea unui picior normal, în urma tratamentului prin metoda Ponseti, se poate trece la tratamentul cu orteză. Dacă una dintre componentele de care vorbeam nu se corectează în mod corect prin aplicarea acestor aparate gipsate, tratamentul ulterior cu orteze nu va avea succes.
De aceea, atunci când vedem un copil care nu a avut rezultate bune în urma aplicării aparatelor gipsate succesive prin metoda Ponseti, indiferent de vârsta acestuia, reluăm tratamentul de la capăt și abia apoi se trece la tratamentul cu orteză. În general, se recomandă purtarea acestui dispozitiv pe timpul nopții, până spre finalul vârstei de patru ani.
Vă confruntați și cu cazuri când părinții se prezintă târziu pentru o astfel de intervenție?
Desigur, metoda Ponseti este deja un tratament standard aplicat în toată lumea, în ceea ce privește piciorul strâmb congenital, iar medicii neonatologi și pediatri deja sunt în măsură să pună diagnosticul imediat ce văd această diformitate, îndrumând copilul spre un ortoped.
În primele zile de viață ale nou-născutului, nivelul crescut de progesteron din sângele mamei, survenit pentru a facilita nașterea, se regăsește și la acesta, ceea ce conferă bebelușului o laxitate ligamentară.
Datorită acestui lucru, corecția acestei diformități se realizează mult mai ușor, dar după o lună, două piciorul începe să se rigidizeze, ceea ce duce la o încetinire a procesului de corecție, la scăderea eficienței și la apariția riscului de recurență. De aceea, în general, aplicarea gipsului trebuie demarată în cel mai scurt timp după naștere.
Ce alte deformări ale picioarelor mai pot apărea la nou-născuți?
La nou-născuți poate fi întâlnită doar diformitatea adductus, respectiv rotirea spre interior a oaselor metatarsiene ale piciorului și reprezintă una din componentele piciorului strâmb congenital pe care trebuie să îl diferențiem de acesta. Pentru a-l diferenția de afecțiunea piciorului strâmb congenital trebuie să verificăm flexibilitatea părții din spate a piciorului. Dacă la partea din spate a piciorului, tendonul lui Ahile nu este tensionat, iar călcâiul se rotește ușor spre exterior, dacă problema este doar la partea din față a piciorului, atunci este vorba despre a doua cea mai des întâlnită problemă, metatarsus adductus, respectiv rotirea spre interior a oaselor metatarsiene. În această problemă se poate obține un răspuns bun numai prin masaj, în general, în astfel de cazuri nefiind necesare tratamente complicate cum ar fi metoda Ponseti.
O altă diformitate a piciorului frecvent observată la nou-născuți este calcaneovalgus. Diformitatea calcaneovalgus este asociată comprimării piciorului în perioada intrauterină: călcâiul este rotit spre exterior, iar piciorul atinge tibia. Această situație se remediază, în general, de la sine. Masajul este suficient. În general, acestea sunt diformitățile cel mai des întâlnite.
O altă diformitate a piciorului pe care o vedem frecvent în cazul nou-născuților este polidactilia, adică existența a mai mult de cinci degete la picior. Poate varia în severitate: simplă sau complexă. În general, necesită excizia chirurgicală a degetului suplimentar, în jurul vârstei de un an, deoarece degetul suplimentar împiedică piciorul să intre într-un pantof de dimensiuni egale cu celălalt picior.
În afară de aceasta, atunci când există diformități cum ar fi: calcaneovalgus, metatarsus adductus sau picior strâmb congenital, în perioada de nou-născut pot exista și alte probleme ortopedice asociate. Cel mai frecvent este torticolisul.
Torticolisul se caracterizează prin contractarea mușchilor gâtului și devierea capului către partea în care mușchii sunt contractați. De asemenea, incidența luxației congenitale a șoldului este puțin mai frecventă decât în mod normal la copiii cu metatars adductus și torticolis.
De aceea, deși fiecare nou-născut se investighează din prisma luxației de șold, trebuie ca bebelușii cu diformități ale piciorului să fie evaluați mai atent. Riscul de luxație a șoldului fiind puțin mai ridicat, în cazul acestora. Aceste deformări în piciorul bebelușului pot fi detectate în cadrul acestor ecografii, dar nu este o diformitate care este examinată în mod obișnuit în ecografiile de rutină efectuate la sfârșitul primului trimestru sau în a 20-a săptămână de sarcină.
Afecțiunea poate fi detectată doar prin atenția perinatologului care efectează investigația. Nu există măsurători standard, cum sunt cele cu privire la inima fătului, la circumferința capului sau grosimea gâtului. Mulți pacienți se pot prezenta la noi pentru o consultație solicitată de mame, înainte de naștere. Desigur, astfel de deformări ale piciorului nu reprezintă, cu siguranță, condiții critice care să afecteze soarta sarcinii. Este suficient să vă adresați unui medic ortoped pentru evaluare, cât mai curând posibil, după naștere.
Vezi si: Bebelusul meu s-a nascut cu picioarele strambe! Ce e de facut?
Vezi si: Totul despre torticolis la nou-născuți. Cauze si remedii | Demamici.ro
